ICCJ. Decizia nr. 1597/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. 13265 din 20 iunie 2003, reclamantul T.A. a chemat în judecată pe pârâtul I.G., solicitând să se constate nulitatea chitanței nr. 8945059 din 9 aprilie 2001 eliberată de avocatul N.C. pentru suma de 2.000.000 lei reprezentând onorariu pentru asistență juridică acordată în dosarul nr. 50/CA/2001 al Tribunalului Dolj.
în motivarea acțiunii se arată că pârâtul a depus chitanță eliberată de avocatul N.C. pentru suma de 2.000.000 lei încasată de la D.E. cu titlu de onorariu în dosarul menționat deși numita D.E. nu avea calitate procesuală în cauza respectivă.
Reclamantul și-a precizat ulterior acțiunea, susținând că această chitanță este un act fals și străin dosarului nr. 50/CA/2001, care nici nu este menționat în conținutul ei. Acesta și-a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 184 C. proc. civ. și a invocat fraudarea Legii nr. 51/1995.
Prin sentința civilă nr. 14111 din 16 decembrie 2003, Judecătoria Craiova a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
S-a reținut că, între pârâtul I.G. și Cabinetul individual de avocatură N.C. s-a încheiat, la data de 8 aprilie 2001, contractul de asistență juridică nr. 58/2001, stabilindu-se un onorariu în sumă de 2.000.000 lei care a fost achitat de numita D.E., dovadă fiind chitanța a cărei anulare se cere, respectiv chitanța nr. 59 din 9 aprilie 2001, având seria DJALB, nr. 8945059.
Potrivit adresei din 11 iulie 2003 emisă de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 50/CA/2001, pârâtul l-a mandatat pe avocatul C.N. să exercite activitățile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 la Judecătoria Craiova și respectiv la Tribunalul Dolj.
Conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și justițiabil se încheie în forma scrisă, ca o condiție cerută ad probationem.
în speță, contractul s-a perfectat prin intermediul numitei D.E., mandatată în acest sens de pârât.
în aceste condiții, prima instanță a constatat că Legea nr. 51/1995 nu a fost fraudată prin încheierea contractului de asistență juridică în maniera arătată, astfel că a pronunțat respingerea acțiunii.
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 184 C. proc. civ., instanța a reținut că organele de urmărire penală sunt competente să cerceteze și să stabilească falsul, fiind apoi urmate de instanțele de judecată penale.
Art. 184 C. proc. civ. prevede că falsul se cercetează de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, numai atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris.
Motivele invocate de reclamant cu privire la lipsa calității procesuale a numitei D.E. sau neprecizarea numărului de dosar pentru care s-a plătit onorariul nu se regăsesc în ipoteza normei legale menționate.
în speță, reclamantul a solicitat constatarea falsului pe cale principială și nu a făcut dovada îndeplinirii niciuneia dintre condițiile prevăzute de art. 184 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 14111/2003 a Judecătoriei Craiova a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 497 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
S-a reținut că, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă și a aplicat corespunzător dispozițiile legale în materie. S-a conchis că actul contestat este real și neafectat de nici un motiv de nulitate absolută.
La data de 13 aprilie 2004, aceeași instanță a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de T.C. cu privire la considerentele deciziei civile nr. 497/2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondată.
S-a reținut că petentul nu a demonstrat existența condițiilor prevăzute de art. 281 C. proc. civ., respectiv erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, erori de calcul sau orice alte erori materiale în cuprinsul hotărârii.
Decizia instanței de apel nu conține erori de natura celor menționate de textul citat, iar instanța nu a omis enunțarea motivelor de apel care aveau legătură cu obiectul cauzei și s-a pronunțat asupra lor.
Se mai reține că instanța de apel nu avea obligația să reproducă textual susținerile apelantului, care erau profund jignitoare la adresa corpului magistraților, aceasta având competența de a selecta afirmațiile și susținerile apelantului și de a le îmbrăca într-o formă juridică, fapt reflectat în motivarea hotărârii.
împotriva deciziei nr. 497 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs reclamantul, invocând, generic, dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Decizia este criticată pentru că nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra celor șapte motive din cererea de apel a reclamantului, dându-se ca exemplu nepronunțarea asupra chitanței nr. 59/2001 și asupra contractului de asistență juridică nr. 58/2001 în sensul valorii lor probatorii cu privire la faptul dacă pârâtul a făcut sau nu cheltuielile din dosarul nr. 50/CA/2001.
Referitor la chitanță, se susține că scrisul din sintagma "pentru I.G." diferă de restul scrisului din acest act.
De asemeni, se susține că semnăturile de la rubrica "client" din aceste două înscrisuri diferă de semnătura pârâtului, iar împuternicirea avocațială care a stat la baza motivării hotărârii a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 66 din 9 aprilie 2001, în timp ce chitanța nr. 59/2001 a fost emisă în baza altui contract de existență juridică, respectiv cel cu nr. 58 din 19 aprilie 2001.
Se mai susține că, acordul se voință verbal despre care se menționează în hotărâri nu se referă la contractul de asistență juridică indicat de avocat în împuternicirea sa.
Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 497 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, s-a înregistrat la data de 7 aprilie 2004, iar ulterior, la 28 mai 2004 s-a înregistrat recursul declarat de acesta împotriva încheierii de înregistrarea erorii materiale.
Recurentul critică încheierea prin care s-a soluționat cererea de îndreptare eroare materială, invocând nelegalitatea și netemeinicia ei, susținând că nu au fost consemnate în hotărâre toate susținerile apelantului, nu au fost menționate, examinate și soluționate toate motivele cererii sale de apel.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamantul recurent a inițiat litigiul de față ca urmare a faptului că, prin sentința nr. 89 din 29 mai 2001 a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 50/CA/2001 a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum care a inclus și suma de 2.000.000 lei rezultată din chitanța contestată. Situația rezultă din conținutul deciziei nr. 876 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, depusă în copie la instanța de fond.
Prin acțiune, reclamantul a invocat nulitatea absolută a chitanței, iar prin precizarea depusă ulterior a susținut caracterul ei de act fals și străin dosarului nr. 50/CA/2001 al Tribunalului Dolj în care a fost folosită, acuzând de fraudă la legea exercitării materiei pe avocatul care a emis-o.
Nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond, care i-a respins acțiunea, reclamantul a declarat apel, ale cărui motive le-a structurat în șapte puncte.
întrucât și soluția instanței de apel i-a fost defavorabilă, reclamantul a declarat recursurile de față.
în recursul care vizează decizia nr. 497 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, reclamantul susține că instanța de apel nu a examinat toate cele șapte motive de apel, și în plus, invocă aspecte noi legate de scrisul și semnăturile de pe chitanță și de pe contractul de asistență juridică.
Este adevărat că, în decizia instanței de apel nu sunt reproduse toate criticile structurate de reclamant în cele șapte puncte, care nu se pot considera tot atâtea motive de nelegalitate și neteminicie ale sentinței apelate.
Astfel, împrejurarea că în sentință s-a menționat ca dată a întocmirii contractului de asistență juridică nr. 58/2001, în temeiul căruia s-a emis chitanța contestată, data de 8 aprilie 2001 în loc de 9 aprilie 2001 este aplicabilă prin caracterul aproape ilizibil al acesteia și, oricum, nu schimbă cu nimic situația juridică în cauză.
Instanța de apel, ca și cea de fond, a examinat și stabilit calitatea numitei D.E., respectiv de persoană care a încheiat contractul de asistență juridică nr. 58/2001 cu avocatul C.N. în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru clientul I.G., pârâtul din cauza de față.
Ratificarea mandatului dintre I.G. și D.E. rezultă din existența semnăturii acestuia pe contractul de asistență juridică menționat.
Prin urmare, instanțele au stabilit calitatea de mandatară a numitei D.E. în legătură cu contractul de asistență juridică, astfel că nu avea temei să se pronunțe cu privire la calitatea procesuală pasivă a acesteia în dosarul nr. 50/CA/2001 al Tribunalului Dolj.
Pe de altă parte, problema cheltuielilor de judecată în litigiul soluționat în dosarul nr. 50/CA/2001 al Tribunalului Dolj se putea rezolva numai în acel litigiu, uzând de toate căile de atac legale. In prezentul litigiu, ea este incidentă doar pentru că se discută valabilitatea chitanței care consemnează plata acestor cheltuieli.
în final, susținerea că semnătura pârâtului de pe împuternicirea avocațială depusă în dosarul nr. 50/CA/2001 al Tribunalului Dolj este falsă, sens în care s-a solicitat, în apel, o verificare de scripte nu a fost reținută pentru că nu era concludentă și pertinentă cauzei.
Este adevărat că motivarea deciziei instanței de apel este mai puțin amplă și nu se referă punctual la criticile cuprinse în cererea de apel, dar ea vizează elementele esențiale ale stării de fapt și problema de drept care face obiectul cauzei, argumentând mențiunea soluției instanței de fond.
De altfel, reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune pentru constatarea nulității absolute a unei chitanțe, motivată pe lipsa de calitate procesuală a persoanei menționată ca plătitor în acel act și invocând ca temei legal dispozițiile art. 184 C. proc. civ., acțiunea completată cu invocarea fraudei la Legea nr. 51/1995 în legătură cu contractul de asistență juridică în baza căruia s-a emis chitanța și cu invocarea caracterului de act fals al acestei chitanțe, acțiunea fiind legal și temeinic soluționată în sensul respingerii ei.
Atât în apel cât și în recurs, reclamantul a folosit argumente pe care nu le-a expus instanței de fond, dar ele nu sunt de natură să schimbe soluția pronunțată. Așa se explică motivarea deciziei instanței de apel, care nu are referiri exprese la cele șapte puncte în care și-a structurat argumentația reclamantului, dar care răspunde la motivele esențiale de fapt și de drept ale acțiunii.
în concluzie, recursul declarat împotriva deciziei nr. 497 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
în ce privește recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de îndreptare eroare materială, acesta este de asemeni nefondat, pentru toate considerentele arătate mai sus. Instanța de apel nu a reprodus invectivele adresate prin cererea de apel judecătorului fondului și președintei unei secții a Tribunalului Dolj, procedând corect și legal. Faptul că instanța nu a reprodus textual susținerile reclamantului din cererea de apel nu l-a prejudiciat pe acesta, așa cum s-a arătat, pentru că toate criticile au fost sintetizate într-o formă juridică, primindu-și rezolvarea temeinică și legală.
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca nefondat și acest recurs al reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1605/2005. Civil → |
|---|
