ICCJ. Decizia nr. 1624/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea din 11 octombrie 2002 precizată la 26 noiembrie 2002, reclamanții C.V. și S.I. au solicitat Judecătoriei Satu-Mare, în contradictoriu cu pârâții M.C., M.A. și M.Z. "reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei 4880/37 din C.F. 1713, înscrierea dreptului de proprietate în C.F. 18674 prin transcriere din C.F. 1713 și eliberarea terenului de către pârâți".
Judecătoria Satu-Mare a calificat cererea drept "plângere la Legea nr. 112/1995", pe care a respins-o prin sentința civilă nr. 8592 din 28 noiembrie 2002.
Apelul declarat de reclamanții C.V. și S.I., precum și de C.M. și S.M., a fost respins prin decizia civilă nr. 204/A din 2 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare.
Prin decizia civilă nr. 741/R din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de S.I., S.M., C.V. și C.M. și a modificat decizia civilă nr. 204/A din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Satu-Mare în sensul că a admis apelul declarat de C.V., C.M., S.I. și S.M., a anulat sentința civilă nr. 8592 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Satu Mare și a păstrat cauza pentru evocarea fondului.
în esență, instanța de recurs a reținut că judecătoria a calificat greșit cererea dedusă judecății sale ca fiind plângere în temeiul Legii nr. 112/1995, în realitate reclamanții învestind instanța de judecată cu o acțiune în rectificare de carte funciară având ca temei de drept prevederile art. 34 lit. a) din Legea nr. 115/1938, reclamanții contestând valabilitatea titlului antecesorului pârâților, ceea ce atrage competența curții de apel de a cerceta fondul apelului, urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 58/2003.
Ca instanță de apel, evocând fondul pricinii după anularea sentinței primei instanțe, Curtea de Apel Oradea a pronunțat decizia civilă nr. 39/A din 12 noiembrie 2003, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanții C.V., C.M., S.I. și S.M. împotriva pârâților M.C., M.A. și M.Z. și a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților în C.F. 1713 Satu-Mare sub B 29-32, precum și repunerea în situația anterioară sub B 23-24.
Ca situație de fapt instanța de apel a reținut următoarele:
în C.F. 1713 Satu-Mare a fost înscrisă parcela cu nr.top.4880/37 sub A I-5, sub B 23-24 fiind înscrise drepturile de proprietate ale lui S.G. și S.I. Conform actelor de stare civilă, S.G. a decedat la 28 septembrie 1979, iar S.I. a decedat la 11 mai 1981, lăsând ca moștenitori în calitate de legatari universali pe reclamanții C.V., C.M., S.I. și S.M.
Ulterior, în baza sentinței civile nr. 2205/1996 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în aceeași carte funciară s-a făcut mențiunea că dreptul de proprietate înscris sub B 23-24 a fost transcris la B 28-29 în favoarea pârâtei M.C. și a soțului M.L., în prezent decedat, tatăl pârâților M.A. și M.Z., cărora le-a fost transmisă prin succesiune cota tatălui sub B 31-32, M.C. cumulând pozițiile B 29 și B-30, ultima fiind dobândită prin moștenire.
Din examinarea dosarului nr. 5932/1995 al Judecătoriei Satu Mare, rezultă că sentința civilă nr. 2205/1996 este pronunțată în temeiul art. 22 și art. 24 din Legea nr. 115/1938, având menirea de a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, constatând că M.L. și M.C. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului grădină în suprafață de 2546 mp înscris în C.F. 1713 Satu Mare la nr.top.4880/37 prin cumpărare de la vânzătorii S.N., S.I. și S.G. la data de 20 mai 1977, același teren fiind dobândit de S.G. prin cumpărare la 4 septembrie 1974 de la vânzătorii S.G. și S.I. conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 4 septembrie 1974.
Din același dosar mai rezultă că acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 2205/1996 a fost introdusă la 22 mai 1991, iar S.G. și S.I. au fost citați în calitate de pârâți la ultimul lor domiciliu din Satu-Mare.
Pârâții M. din prezentul proces au invocat autoritatea lucrului judecat dată de sentința civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunțată de Judecătoria Satu-Mare.
în realitate, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306 din 30 ianuarie 1976 la notariatul de Stat Județean Satu-Mare, S.G. și S.I. au vândut numiților S.N., S.I. și S.G. numai casa și anexele gospodărești înscrise în C.F.1713 Satu-Mare nr.top.4880/28, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, ulterior fiind transmis proprietarilor construcției prin ordin al prefectului.
Această din urmă împrejurare rezultă și din susținerea lui S.N. care, pe parcursul soluționării dosarului nr. 5932/1995, a susținut că au vândut reclamanților M. terenul în suprafață de 2546 mp din parcela nr.top.4880/37 deoarece nu a dobândit drept de proprietate asupra acestui teren, care a rămas în proprietatea numiților S.
Rezolvând în drept fondul pricinii, instanța de apel a statuat astfel:
- nu operează autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 2205/1996 datorită culpei reclamanților M. din acel dosar, care, cu rea-credință, au cerut citarea proprietarilor tabulari cu domiciliul necunoscut, deși o simplă verificare în evidențele populației ar fi arătat decesul acestora și ar fi impus introducerea în cauză a moștenitorilor;
- pentru același motiv sentința de mai sus nu este opozabilă reclamanților moștenitori ai defuncților proprietari tabulari;
- terenul din parcela nr.top. 4880/37 nu a fost vândut de autorii reclamanților familiei S. și nici de aceasta pârâtei M.C. și soțului ei M.L.;
- pârâții M. nu pot invoca uzucapiunea tabulară de 10 ani, deoarece înscrierea dreptului lor s-a făcut la 28 februarie 1997;
- titlul de proprietate în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților M. nu este valabil, astfel încât acțiunea reclamanților îndeplinește cerințele art. 38 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.
împotriva deciziei date în apel au declarat recurs pârâții M.A., M.C. și M.Z. solicitând casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
Dezvoltând în fapt recursul pârâții formulează criticile mai jos redate.
1. Deși prima instanță, față de ambiguitatea cererii cu care a fost învestită, a manifestat rol activ, calificând cererea ca o acțiune formulată în baza Legii nr. 112/1995, instanța de apel, în mod nepermis, a schimbat în apel obiectul cauzei ca fiind o acțiune de rectificare de carte funciară.
2) în chiar aceste condiții, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 34 din Decretul-lege nr.115/1938, neobservând că rectificarea unei intabulări în C.F. poate fi cerută numai în unul din următoarele cazuri:
- dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile;
- dacă prin înscriere dreptul a fost greșit calificat;
- dacă nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
3) Instanța de apel a nesocotit autoritatea lucrului judecat dată de sentința civilă nr. 2205/1996, în temeiul căreia a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei M.C. și soțului acesteia M.L., respingând nejustificat excepția de fond, absolută, dirimantă și peremptorie, motivarea deciziei atacate, în sensul că autorii reclamanților (proprietari tabulari ai imobilului) ar fi fost citați cu rea-credință în dosarul din 1995, fiind nu doar netemeinică, ci un veritabil abuz de drept.
4) Anulând practic sentința civilă nr. 2205/1996 prin dispoziția de radiere a dreptului de proprietate înscris în baza acesteia, instanța de apel a rejudecat în fapt litigiul soluționat prin acea hotărâre, ceea ce constituie, pe lângă încălcarea principiului autorității lucrului judecat, un precedent periculos în materie întrucât, indiferent de motivație, o instanță judecătorească nu are posibilitatea de a corecta sau anula o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei alte instanțe.
5) Deosebit de cele arătate, radierea înscrierii dreptului de proprietate nu era posibilă în condițiile în care instanța de apel nu a fost învestită cu o cerere de anulare a actelor care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 2205/1996.
6) în mod greșit instanța de apel a pus temei pe declarația extrajudiciară dată în fața unui notar public de către S.N., neobservând că proba nu întrunește condițiile prevăzute de art. 186 și urm. C. proc. civ.
7) în fine, cu privire la însuși fondul litigiului, instanța de apel nu a sesizat că, potrivit probelor administrate, pârâții au achiziționat imobilul teren înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare nr.top.4880/37 în anul 1977, anterior deci anului 1981, an din care datează testamentul invocat de reclamanți, astfel că reclamanții nu pot pretinde un drept succesoral testamentar asupra unui bun care nu mai exista în patrimoniul testatorului la data deschiderii succesiunii acestuia.
Recursul este întemeiat.
Examinând recursul înalta Curte constată cele ce succed.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare", datat 4 septembrie 1974 și vizat spre neschimbare la aceeași dată de Biroul Colectiv de Asistență Juridică Satu-Mare, S.G. și S.I. au vândut lui S.N. imobilul teren în suprafață de 3064 mp cuprins în C.F. nr. 1713 Satu-Mare sub nr.top.4880/20 și sub nr.top.4880/37.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306 din 30 ianuarie 1976 la Notariatul de Stat Județean Satu-Mare, S.G. și S.I. au vândut cumpărătorilor S.N., S.I. și S.G. casa și construcțiile gospodărești anexă înscrise în C.F. nr. 1713 Satu-Mare sub nr.top.4880/28 de sub B 13 și B 14, consimțind la intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, terenul aferent urmând regimul juridic prevăzut prin art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de cumpărare și vânzare definitivă", datat 20 noiembrie 1977, S.N., S.I. și S.G. au vândut cumpărătorilor M.L. și M.C., contra prețului de 160.000 lei, o casă de locuit, anexele gospodărești și terenul în suprafață de 2546 mp din parcela cu nr.top.4880/37.
Din înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție", datat 6 mai 1978, rezultă că S.G. a dat în folosință lui M.L. terenul în suprafață de 2546 mp din C.F. nr. 1713 până la data de 1 ianuarie 1979 pentru suma de 700 lei anual cu specificarea că, dacă nu se vor ivi neînțelegeri, dacă nu va vinde terenul și dacă aceeași sumă se va plăti anticipat, M. va primi în continuare folosința terenului.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție", datat 15 martie 1979, S.G. arată că a dat în folosința aceluiași M.L. terenul de 2540 mp din Lunca Sighet și pentru anul 1979 cu prețul de 700 lei.
La 20 septembrie 1979 a decedat S.G., lăsând ca unic moștenitor pe soția sa S.I.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3478 din 28 septembrie 1979 la Notariatul de Stat Satu-Mare, S.N., S.I. și S.G. au vândut cumpărătorilor M.L. și M.C. casa și construcțiile gospodărești anexă din Satu-Mare, înscrise în C.F. nr. 18898 Satu-Mare sub nr.top.4880/28 de sub B 3-5 în baza Deciziei nr. 329/1979 emisă de Consiliul popular al municipiului Satu-Mare, iar în baza art. 3 din aceeași decizie cota de 100/518 părți din terenul aferent a fost atribuită în folosința cumpărătorilor pe durata existenței construcțiilor.
Prin testamentul autentificat sub nr. 1177 din 1 aprilie 1981 la Notariatul de Stat Județean Satu-Mare, S.I., născută A., văduvă, fără copii sau părinți în viață, a testat întreaga avere în cote egale de câte 1 părți soților C.V. și M. și soților S.I. și M.
Testatoarea S.I. a decedat la 11 mai 1981.
La data de 22 mai 1995 M.L. și M.C. au chemat în judecată în calitate de pârâți pe S.G. și S.I., cu domiciliul necunoscut, și pe S.N., S.I. și S.G. pentru a se constata că pârâtul S.N. a cumpărat în anul 1974 de la pârâții S.G. și S.I., proprietari tabulari, imobilul înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare nr.top.4880/37 și că reclamanții au cumpărat același imobil de la pârâții S.N., S.I. și S.G. la data de 20 noiembrie 1977, solicitând să se dispună înscrierea în C.F. a drepturilor de proprietate succesive.
Prin sentința civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunțată de Judecătoria Satu-Mare în dosarul nr. 5932/1995, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac, a fost admisă acțiunea, s-a constatat că reclamanții M.L. și M.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului teren-grădină situat în Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare la nr.top.4880/37 în suprafață de 2546 mp și s-a dispus intabularea acestui drept de proprietate în cărțile funciare.
în motivarea sentinței se arată că, deși S.N. a susținut că a vândut reclamanților M. numai casa de locuit, nu și terenul, în realitate pârâții S.G. și I., cu ultimul domiciliu în Satu Mare, au vândut pârâtului S.N. și terenul în cauză prin înscris sub semnătură privată, iar pârâții S. au revândut prin aceeași modalitate terenul către reclamanți, convențiile succesive având puterea dată de art. 969 C. civ., fiind valabile și "au produs și produc efecte juridice translative de proprietate".
în fine, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. S.N. în dosarul nr. 5932/1995 al Judecătoriei Satu-Mare, raport necontestat de părțile din prezenta cauză, s-a stabilit că imobilul compus din casă, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 518 mp compun parcela nr.top.4880/28, iar terenul în litigiu cu suprafața de 2546 mp compune parcela nr.top. 4880/37.
Coroborând cele mai sus arătate, se constată că imobilele din parcelele nr. 4880/28 și nr. 4880/37 au constituit proprietatea defuncților soți S.G. și S.I., menționați în unele din înscrisurile analizate și cu numele de S., prenumele lui S.G. mai fiind indicat și ca G. sau Ghe.
Este, de asemenea, incontestabil că prin convenții private proprietarii inițiali S.(S.) au promis lui S.N. că-i vor vinde construcțiile și cele două terenuri în suprafață totală de 3064 mp, iar la rându-i S.N., împreună cu S.I. și S.G., au făcut aceeași promisiune pârâtei M.C. și soțului ei M.L., dar prin contracte autentice vânzările succesive au avut ca obiect numai construcțiile și terenul aferent cu suprafața de 518 mp.
Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 2205 din 26 martie 1996, pronunțată de Judecătoria Satu-Mare, s-a constatat că M.L. și M.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 2546 mp înscris în C.F. 1713 Satu-Mare la nr.top. 4880/37, dispunându-se intabularea acestui drept pe numele arătaților cumpărători.
Instanța de apel din prezenta cauză a analizat sentința civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunțată de Judecătoria Satu Mare și a stabilit că, fiind dată în contradictoriu cu deja decedații S.(S.) și autentificând cumpărarea de către soții M. de la vânzătorii S. a unui teren care nu s-a aflat în patrimoniul lor pentru că nici ei l-au cumpărat de la proprietarii inițiali S.(S.), titlul în temeiul căruia s-a dispus și făcut înscrierea dreptului de proprietate al soților M. nu este valabil, fiind astfel întrunite cerințele art. 38 pct. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru radierea dreptului de proprietate astfel înscris și repunerea în situația anterioară cerute de reclamanții C. și S.
Asemenea soluție este esențial nelegală.
Practic instanța de apel s-a transformat într-o instanță de control judiciar privind legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești dată într-un proces diferit de cel de față, negând constatările, motivarea și efectele acelei hotărâri.
Nu este permis unei instanțe să îndrepte eventualele greșeli de judecată săvârșite într-un alt proces, ci, mai mult, are obligația de a se conforma celor deja judecate, care beneficiază, atât din punct de vedere procedural, cât și substanțial, de prezumția de validitate și regularitate.
Mai mult însă, instanța de apel nu a sesizat că, deși reclamanții nu au fost părți în acel proces, ei au calitatea de legatari cu titlu universal ai defunctei S.(S.)I., astfel încât, pe de o parte nu pot invoca eventualele neregularități săvârșite în contra lui S.(S.)G. sau G., iar pe de altă parte, cu referire la autoarea lor, hotărârea dată le este opozabilă, astfel că, pe calea unei acțiuni separate nu pot repune în discuție un drept care nu a fost recunoscut autoarei lor.
Ca urmare, nici instanța de apel nu avea posibilitatea legală de a stabili că reclamanții din prezenta cauză au dobândit terenul în litigiu de la testatoare, din moment ce prin hotărârea judecătorească anterioară s-a statuat că înscrisul sub semnătură privată intervenit între defuncții S.(S.) și S.N. a avut ca obiect și acest teren, fiind un act translativ de proprietate valabil.
în aceste condiții nu se poate reține decât că terenul în cauză nu mai exista în patrimoniul defunctei S.(S.)I. la data deschiderii succesiunii acesteia, reclamanții preluând patrimoniul existent la acea dată.
Pentru cele ce preced, recursul este întemeiat pentru motivul prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că a fost admis, decizia atacată a fost casată, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1399/2005. Civil → |
|---|
