ICCJ. Decizia nr. 1399/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată introdusă de 7 august 2001 la Tribunalul Suceava, reclamanții M.T., S.B. și C.M. au contestat dispoziția nr.45 din 5 iulie 2001 emisă de Primăria comunei Dornești, județul Suceava prin care a fost respinsă notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea cotei de 2/3 din imobilul situat în comuna Dornești, județul Suceava identificat sub nr. 350 compusă din casă de locuit, anexe și terenul aferent preluat abuziv din proprietatea antecesorului lor C.I. în anul 1959.
Din cuprinsul dispoziției atacate și a motivării atașate rezultă că soluția de respingere a notificării a avut în vedere pe de o parte faptul că persoanele îndreptățite nu ar fi făcut dovada calității de moștenitori ai pretinsului proprietar, pe de altă parte că imobilul aflat în coproprietate a fost naționalizat de la I.C., ceilalți coproprietari cetățeni de origine germană fiind repatriați în anul 1940.
Soluționând cauza în primă instanță, prin sentința civilă nr. 298 din 11 iunie 2002, Tribunalul Suceava a respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în lipsa unui certificat de moștenitor reclamanții nu ar fi făcut dovada calității de moștenitori față de toți cei trei coproprietari ai imobilului, din probe rezultând exclusiv raporturile de rudenie cu unul dintre aceștia, respectiv C.F.
Hotărârea primei instanțe a fost schimbată integral ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți prin decizia nr. 31 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Instanța de apel a admis contestația reclamanților și a dispus anularea dispoziției nr. 45 din 5 iulie 2001 de respingere a notificării, obligând pe pârât să restituie acestora în natură cota de 2/3 din imobilul nr. 350 situat în vatra comunei Dornești județul Suceava.
Instanța de apel a constatat din înscrisurile înfățișate de părți că imobilul proprietatea lui C.J. decedat în anul 1941 a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
Totodată, s-a stabilit că reclamanții în calitate de descendenți ai lui C.F. la rândul său decedat, fiul proprietarului C.J., sunt îndreptățiți la restituirea cotei din imobil ce revenea descendentului lor direct, dar în calitate de rude în linie colaterală ca frații tatălui lor decedat, I. și S., și la moștenirea acestora față de care sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal Primăria comunei Dornești prin Primar care a susținut în esență că în lipsa unor dovezi concludente, instanța de apel ar fi reținut greșit atât preluarea abuzivă a imobilului cât și faptul că aceasta ar fi fost proprietatea antecesorilor lor.
Recursul nu este fondat.
Dovada dreptului de proprietate al autorilor persoanelor îndreptățite asupra imobilului în litigiu a fost făcută în cauză cu înscrisurile oficiale produse de părți din are, cele mai multe emanau de la autoritățile competente printre care se număra și recurenta și anume, certificat de carte funciară emis de Judecătoria Mixtă Rădăuți la 8 octombrie 1948, plan de situație și planșa cadastrală privind clădirea și terenul proprietatea autorilor reclamanților, extras de carte funciară, foaia de proprietate, adeverințe eliberate de Primăria comunei Dornești.
Câr privește preluarea abuzivă a imobilului, situația a fost neîndoielnic stabilită, fiind confirmată prin însuși dovezile emise de la recurenta-pârâtă în evidențele căreia se face mențiunea "clădire naționalizată" fără precizarea nici-unui act normativ, sau a datei naționalizării.
De altfel, recurenta-pârâtă căreia îi revenea, în calitate de deținător, sarcina probei în acest sens, nu a dovedit nici existența unui titlu valabil de proprietate, nici faptul pretins prin dispoziția de respingere a notificării, ca imobilul nu ar intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 10/2001 pentru că ar fi fost părăsit în anul 1940 de către o parte dintre coproprietari prin repatriere în Germania și totodată, că aceștia ar fi putut fi despăgubiți de statul german.
Dimpotrivă, în cauză s-a dovedit prin înscrisurile de stare civilă și relațiile emise de Serviciul de Evidența Informatizată a Persoanei Suceava și de Parohia Romano-Catolică Suceava, că antecesorii reclamanților erau de origine etnică poloneză iar proprietarul a decedat în România în anul 1941.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1558/2005. Civil → |
|---|
