ICCJ. Decizia nr. 1642/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea modificată adresată Tribunalului Timiș, reclamantul F.P.N.F. a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara prin care a contestat dispoziția nr. 1455 din 12 decembrie 2002 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
în motivarea contestației se arată, în primul rând, că a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru motivul că imobilul a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, fără însă a se face această dovadă iar, în al doilea rând, nu se face o ofertă concretă la despăgubiri în măsura în care vânzarea imobilului ar fi fost legală.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 732 din 12 septembrie 2003 pronunță următoarea soluție. Admite contestația formulată de contestatorul F.P.N.F. împotriva pârâtei Primăria municipiului Timișoara și a Primarului municipiului Timișoara. Anulează dispoziția nr. 1455 din 12 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara. "Obligă pârâții ca în cadrul dispoziției de respingere înaintată de petentul F.P.N.F., în conformitate cu disp. art. 15 din H.G. 614/2001 și art. 24 alin. (1) din Norma Metodologică din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 10/2001 să facă petentului o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului".
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că unitatea deținătoare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 10/2001 și art. 24 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi este obligată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, or prin dispoziția atacată primarul a dispus doar respingerea cererii de restituire întrucât imobilul revendicat a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 și prin art. 2 (din decizie) s-a trimis cauza spre soluționare Prefecturii județului Timiș, deși potrivit dispozițiilor legale "decizia trebuie să cuprindă o ofertă clară cu privire la valoarea imobilului și varianta de despăgubiri prin echivalent prin bunuri mobile sau servicii, ori titlu de valoare nominală conform alin. (2), (3), (4), (5), (6) din art. 24 din normele de aplicare ale Legii nr. 112/1994".
Apelul declarat de Primăria Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara a fost respins prin decizia civilă nr. 189 din 20 noiembrie 2003 de către Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara.
în motivarea recursului se arată că instanțele au admis contestația în mod greșit deoarece în cuprinsul dispoziției nr. 1455 din 12 decembrie 2003 se arată că valoarea estimativă a imobilului este de 100.000 mărci germane. Se solicită admiterea recursului și respingerea contestației cu consecința menținerii dispoziției nr. 1455 din 12 decembrie 2003.
Recursul este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă printre altele și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și dispozitivul acesteia.
Este evident că între cele două părți ale hotărârii trebuie să existe o perfectă concordanță.
Din cele expuse mai sus, în dezvoltarea istoricului litigiului rezultă că între dispozitivul sentinței instanței de fond și motivarea acestuia există contradicții, dispozitivul nefiind consecința logică și firească a motivelor.
Astfel, se anulează în totalitate dispoziția nr. 1455 din 12 decembrie 2002 prin care la art. 1 a fost respinsă cererea de restituire în natură, deși în motivare se reține că restituirea în natură nu este posibilă. Motivele de fapt nu au corespondent în motivele de drept precizate (Legea nr. 10/2001, normele de aplicare ale acesteia, Legea nr. 112/1995 și normele sale de aplicare).
Pârâții au fost obligați fără a se arăta în concret ce au de făcut, ci doar prin trimiteri la H.G. 614/2001 și Norme Metdologice, art. 24 alin. (1).
Nu s-a observat că în decizia atacată este precizată valoarea estimată a imobilului de 100.000 mărci germane valoare precizată de contestator în notificare.
Neconcordanțele menționate între motivare și dispozitiv precum și conținutul acestuia din urmă au ca efect nulitatea hotărârii ca motiv de ordine publică invocat din oficiu.
Față de cele ce preced, recursul a fost admis, ambele hotărâri au fost casate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1637/2005. Civil → |
|---|
