ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 decembrie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, SC C.S.R.I.E. SRL a formulat o contestație la executare împotriva actelor de executare solicitate de M.M., I.J., F.M., G.V. și R.G. în dosarul de executare nr. 1964/1999 al Judecătoriei sectorului 3. în motivarea contestației, contestatoarea a arătat că intimații nu au titlu pentru imobilul situat în București. Astfel s-a arătat că prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3, definitivă și irevocabilă, intimații au dobândit un titlu de proprietate asupra imobilului nr. 2 și, ca urmare, măsura executării începută împotriva lor, care dețin spațiul comercial din imobilul de la nr. 7, cu titlu, în baza unui contract de închiriere nr. 3076 din 10 ianuarie 1992 este nelegală, câtă vreme împotriva lor nu s-a emis un titlu executor.
La acest dosar a fost conexat un alt dosar, la 13 martie 2000, în care s-a formulat aceeași acțiune, contestație la executare, împotriva acelorași intimați, de către Municipiul București prin primarul general, pentru aceleași motive în sensul că imobilul de la nr. 7 este în patrimoniul municipiului București, închiriat către SC C.S.R.I.E. SRL.
Prin sentința civilă nr. 5619 din 10 aprilie 2000 Judecătoria sectorului 3 București a admis contestația formulată de SC C.S.R.I.E. SRL, s-a dispus anularea formelor de executare silită pornită împotriva acestei contestatoare, în temeiul titlului executor, sentința civilă nr. 69081 din 24 iunie 1998 al Judecătoriei sectorului 3.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de Primăria Municipiului București.
în motivarea acestei soluții instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 București intimaților le-a fost restituit imobilul situat în str. C. (fostă O.), colț cu str. Ș., respectiv prăvălia nr. 4 de la parterul imobilului.
Această sentință, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost investită cu formulă executorie și a fost pronunțată în contradictoriu cu contestatoarea Primăria Municipiului București.
S-a reținut că în această executare contestatoarea SC C.S.R.I.E. SRL este un terț, vătămat, prin executare, în dreptul și interesul său legitim dedus din contractul de închiriere cu care deține spațiul în imobilul din str. Ș. și, ca urmare, hotărârea care se execută nu produce efect față de această contestatoare, ea nefiind parte în acel proces.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea Municipiul București și intimații M.M., I.J., F.M., R.G., G.T. și A.R.M., aceștia doi din urmă moștenitori ai intimatului G.V., decedat pe parcursul procesului.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 2773 din 9 octombrie 2000 a respins ca nefondat apelul Primăriei municipiului București și a anulat ca netimbrat apelul celorlalți intimați.
în motivarea deciziei s-a reținut că prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 Consiliul General al Municipiului București a fost obligat să lase în proprietate imobilul situat în str. C., 62 mp, iar prin încheierea din 4 februarie 2000 a aceleiași instanțe s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței, precizându-se că pârâtul C.G.M.B. va lăsa în proprietate prăvălia nr. 4 de la parterul imobilului situat în str. C. (fostă O.), colț cu str. Ș.
Nu s-a reținut apărarea contestatoarei în sensul că această încheiere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul hotărârii executate ar fi fost desființate pentru că nu s-a dovedit această susținere.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1559 din 25 mai 2001 a respins ca nefondate recursurile formulate de Primăria Municipiului București și intimații persoane fizice. S-au reținut în esență și s-au confirmat motivările instanței de apel, intimații neputând face dovada că s-ar fi schimbat încheierea de modificare. Referitor la netimbrarea apelului va reține chiar poziția intimaților că au omis să timbreze.
împotriva acestor hotărâri la 27 mai 2002 a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la cererea Municipiului București prin primar general.
în motivarea recursului în anulare s-au criticat cele trei hotărâri pronunțate în cauză pentru încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond. Astfel s-a arătat că încheierea de îndreptare a erorii materiale din 9 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București a fost desființată prin decizia nr. 1686/A din 19 mai 2000 a Tribunalului București.
Această soluție a devenit irevocabilă prin decizia nr. 3146 din 09 octombrie 2000 a Curții de Apel București, prin care s-a respins recursul declarat în cauză.
Au fost invocate dispozițiile art. 373 și urm. C. proc. civ., în redactarea anterioară O.U.G. nr. 138/2000 care permiteau executarea unei hotărâri judecătorești după investirea cu formulă executorie. S-a arătat că deși încheierea de rectificare face parte integrantă din hotărârea modificată, la data începerii executării, aceasta nu era definitivă, nefiind astfel îndeplinite cerințele legii pentru a putea fi pusă în executare.
Pe parcursul judecării cauzei au decedat intimații-reclamanți: R.G. (la 27 iulie 2003), locul său procesual fiind luat de succesorii R.A. și R.A.N.; I.J.(la 6 august 2003), locul său procesual fiind luat de I.L.V. și, respectiv, M.M. (la 28 iulie 2001), în locul său fiind introduși în cauză succesorii săi, M.T. și V.V.C.
Recursul în anulare este nefondat.
Intimații au obținut, prin sentința civilă nr. 6408/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, retrocedarea imobilului situat în str. C., București. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă și a fost completată ulterior cu o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 4 septembrie 1998 în sensul că s-a arătat în dispozitiv componența imobilului retrocedat și anume, imobilul situat în str. C. în suprafață de 62 mp cu acces la apă, WC, cu boxă și pivniță.
Urmare constituirii acestui titlu Primarul General al Capitalei prin dispoziția nr. 1585 din 18 octombrie 1999 a dispus restituirea în proprietatea numiților M.M., I.J., F.M., G.V. și R.G. imobilul în suprafață de 62 mp, situat la parterul imobilului din str. C., cu acces permanent la WC, apă, cu boxă de pivniță. Au fost întocmite un proces-verbal de predare-primire a imobilului cu nr. 2440 din 15 noiembrie 1999 semnat de toate părțile, precum și un Plan de amplasament al bunului imobil (releveu) din 3 decembrie 1999 aflat la același dosar, din care rezultă suprafețele 53,019 mp utilă și 9,16 mp boxă, săliță, numele proprietarilor și adresa imobilului predat: str. "C. (colț cu str. Ș.), parter, sector 3".
în acest imobil ocupa un spațiu de 47,25 mp contestatoarea SC S.R.I.E. SRL conform unui contract de închiriere nr. 3076 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu SC C.S. SA București, în calitate de titular al dreptului de administrare al suprafeței locative. Contractul a fost încheiat până la "începerea lucrărilor de restructurare a centrului istoric".
împotriva executării silite pornită de titularii dreptului de proprietate ai imobilului, în temeiul titlului mai sus amintit au formulat contestație SC C.S.R.I.E. SRL la 09 decembrie 1999 și Municipiul București la 13 decembrie 1999.
A fost admisă numai contestația formulată de societatea comercială cu motivarea că aceasta este un terț căreia nu i se poate opune titlul de proprietate obținut de intimați.
Contestația Municipiului București a fost respinsă, constatându-se că imobilul ce face obiectul contestației la executare a fost restituit în proprietate și posesie prin dispoziția primarului, conform sentinței civile nr. 6908 din 24 iunie 1998 completată cu încheierea de rectificare a erorii materiale din 9 februarie 2000.
La momentul soluționării cauzei în fond și în apel datele situației de fapt și de drept au justificat soluția instanțelor.
împrejurarea invocată în recursul în anulare că la momentul executării nu era definitivă încheierea de îndreptare a erorii materiale, care ulterior a fost infirmată prin exercitarea căilor de atac nu poate fi reținută ca impediment la executare.
Sub acest din urmă aspect se constată că:
- la momentul depunerii contestațiilor, executarea fusese deja realizată chiar de către Municipiul București prin emiterea dispoziției de punere în proprietate și posesie;
- contestația la executare silită a fost formulată de Municipiul București, prin același primar care cu câteva luni înainte semnase dispoziția nr. 1585/1999, în mod evident în interesul și în susținerea contestației la executare pornită de SC C.S.R.I.E. SRL;
- contractul de închiriere opus la executare de către societatea comercială nu mai este în ființă, el fiind infirmat și ca urmare, societatea comercială evacuată din spațiul ce-l deținea în acest temei, prin sentința civilă nr. 2409 din 21 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București.
Prin sentința nr. 2409/2002 (dosarul nr. 2325/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a dispus evacuarea contestatoarei din "imobilul proprietatea intimaților situat la parterul imobilului din București, str. C. (colț cu str. Ș.), sectorul 3 pentru lipsă de titlu locativ".
în considerentele acestei hotărâri se arată că deși încheierea de rectificare din 9 februarie 2000 a fost ulterior desființată pentru autoritate de lucru judecat în raport de încheierea din 4 septembrie 1998, acest lucru este irelevant pentru identificarea imobilului în privința căruia s-a recunoscut dreptul de proprietate al intimaților. A fost solicitată evacuarea societății comerciale din imobilul care le-a fost retrocedat intimaților prin sentința civilă nr. 6908/1998 și nu din alt spațiu. Or din actul de proprietate al autorului intimaților (din dosarul nr. 17401/1999 al Judecătoriei sectorului 3 București), în temeiul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 6908/1998 rezultă expres că imobilul în discuție, revendicat de intimați și atribuit prin hotărâre judecătorească, este situat în str. C., colț cu str. Ș. Acest lucru este confirmat de fotografiile depuse la dosar precum și de planul de situație al imobilului emis la punerea în posesie, mai sus amintit.
Pe cale de consecință, în raport de situația de fapt și de drept, reținută în cauză cu privire la identificarea imobilului și la data la care s-a făcut executarea sentinței civile nr. 6908/1998 se constată că hotărârile pronunțate în contestațiile la executare ce formează obiectul cauzei de față sunt legale și temeinice, recursul în anulare a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1625/2005. Civil → |
|---|
