ICCJ. Decizia nr. 1926/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 133 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Harghita a fost admisă în parte acțiunea formulată de P.A.T. împotriva SC B. SA Gheorgheni și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 12 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă. S-a constatat că imobilul situat în Gheorgheni, înscris în C.F. nr. 5133 Gheorgheni, cu nr. top 10184, în suprafață de 659 mp, care se află în incinta pârâtei, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr. 158 din 7 iunie 1977. S-a stabilit apoi că cel în cauză este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent și ca urmare s-a dispus în temeiul art. 24 alin. (1) raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 obligarea pârâtei de a face reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului revendicat, precum și cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 48 din 13.05.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin care a fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție împotriva A.V.A.S., cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. A fost eliminat din dispozitivul hotărârii atacate obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a avut în vedere în esență că imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul societății comerciale pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel că notificarea privind măsuri reparatorii trebuia adresată instituției publice, care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S. S-a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 19/2001, în temeiul căruia trebuia admisă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S., cu obligarea acesteia de a face celui îndreptățit ofertă de restituire prin echivalent.
împotriva acestei decizii A.V.A.S. a declarat recursul de față, invocând excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu i s-a adresat notificare de cel îndreptățit la restituire. Se susține și că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 27 din lege și că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 137/2002, care acordă garanție numai cumpărătorilor de acțiuni, nu și societăților privatizate, în condițiile îndeplinirii unei proceduri prealabile de conciliere. Este criticată hotărârea în condițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și pentru că s-a acordat reclamantului ceea ce nu a cerut, anume măsuri reparatorii în echivalent acțiuni, în situația în care a solicitat restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri bănești.
Recursul nu este întemeiat.
în primul rând se constată că este legală soluția de admitere a cererii de chemare în garanție.
Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere de despăgubire.
în temeiul acestei prevederi procedurale, pârâta, deținătoare a imobilului, a solicitat chemarea în garanție a instituției implicată în privatizare, fiind stabilit de la instanța de fond, a cărei hotărâre nu a fost apelată decât de pârâtă, că celui în cauză i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură.
Așa fiind, cererea de chemare în garanție este perfect admisibilă, astfel că primul motiv de recurs urmează a fi respins.
Tot astfel, se constată că nici celelalte motive de recurs nu sunt de admis. Astfel prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 sunt pe deplin aplicabile în speță, în raport de constatările primei instanțe, cu privire la preluarea imobilului de către stat cu titlu valabil și evidențierea acestuia în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, această hotărâre nefiind apelată de recurentă. Textul invocat reglementează tocmai această situație, în care persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
De aceea s-a hotărât că recurenta, în calitate de chemată în garanție, să facă potrivit legii, oferta de restituire prin echivalent, cu respectarea procedurii aplicabile și invitarea persoanei îndreptățite la negociere. în acest mod, pot fi cerute celui în cauză toate lămuririle necesare, depunerea de înscrisuri, astfel încât să fie aduse la îndeplinire prevederile legii aplicabile, ce au în vedere repararea cu celeritate în natură sau prin echivalent a prejudiciilor aduse prin preluarea imobilelor de către stat.
Față de cele arătate, recursul de față a fost respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1921/2005. Civil → |
|---|
