ICCJ. Decizia nr. 1930/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 524 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de B.M. împotriva dispoziției nr. 812 din 20 august 2003 emisă de Primarul orașului Pucioasa, prin care a fost respinsă notificarea celei în cauză pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 14.668,25 mp situat în Pucioasa, întrucât aceste solicitări au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind dată în cauză și hotărârea judecătorească.
Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 506 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, prin care s-a reținut de asemenea, inaplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 10/2001, în raport de prevederile exprese în acest sens cuprinse în art. 8 din lege.
împotriva acestei decizii, contestatoarea a declarat recursul de față, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001, nesocotindu-se prevederile corespunzătoare din HG nr. 498/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 10/2001. Astfel, domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care până la intrarea în vigoare a acestei legi nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor acestor legi.
Rezultă din acest text că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, acele terenuri care au făcut obiectul legilor anterioare de restituire.
în speță, se constată că recurenta a uzat de prevederile Legii nr. 18/1991 în temeiul căreia a fost dată sentința civilă nr. 866 din 26 ianuarie 1995 a Judecătoriei Târgoviște, prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea acesteia a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 10 ha pe raza orașului Pucioasa, Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar fiind obligată să elibereze titlu de proprietate în acest sens.
Această hotărâre nu a putut fi pusă în executare, întrucât terenul în suprafață de 9 ha, pentru care recurenta a solicitat punerea în posesie a fost ocupat de construcții, ale unor terțe persoane în baza unor titluri de proprietate valabile, fiind incidente astfel prevederile art. 24 din Legea nr. 18/2001.
De aceea, solicitarea recurentei a făcut obiectul altui litigiu, finalizat prin sentința civilă nr. 811 din 30 august 2004 a Judecătoriei Târgoviște prin care s-a dispus obligarea Comisiei locale de a pune în posesie pe cea în cauză pe terenul aflat la dispoziția comisiei.
Din cele redate rezultă nu numai că solicitarea recurentei este reglementată de legea fondului funciar, dar cea în cauză a uzat de aceste prevederi, obținând o hotărâre judecătorească favorabilă și în măsura în care aceasta nu acoperă toate pretențiile celei în cauză, aceasta poate uza de căile legale de atac sau de punere în executare, în temeiul aceleiași legi.
în aceste condiții, în raport de prevederile legale redate, rezultă că instanțele au hotărât corect că nu sunt incidente în speță prevederile Legii nr. 10/2001.
Este adevărat că articolul corespunzător din Normele de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, se referă la caracterul de complinire al legii noi în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar.
De observat în primul rând că această prevedere nu este cuprinsă în lege și ca atare nu este de natură a modifica sau completa dispozițiile legii aplicabile.
Apoi, în cauză, de vreme ce toate drepturile invocate au fost recunoscute în cadrul altui litigiu, nu pot fi aplicabile prevederile invocate, cum s-a hotărât corect în cauză.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1931/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Civil → |
|---|
