ICCJ. Decizia nr. 1927/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamantul B.A. a atacat înștiințarea nr. 13 din 18 ianuarie 2002 a SC B. SA Gheorghieni prin care i s-a comunicat că notificarea adresată acestei unități deținătoare nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare care a constatat că terenul pretins de reclamanți se găsește în incinta SC B. SA.
SC B. SA Gheorghieni a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, invocând dispozițiile art. 29 și art. 30 din Legea nr. 137/2002, Legea nr. 10/2001 și art. 1336 și art. 1337 C. civ.
Chemata în garanție, prin întâmpinare, a învederat că, în calitate de vânzător, a înstrăinat către SC F.B. Kft Budapesta pachetul de acțiuni deținut de stat la SC B. SA Gheorghieni, care este terț în contract, și ca atare, nu-i datorează garanție juridică
Prin sentința civilă nr. 139 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2002 emisă de SC B. SA Gheorghieni, a constatat că imobilul aflat în patrimoniul pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere în anul 1977; a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, a obligat deținătorul imobilului să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent. S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului precum și cererea de chemare în garanție.
în motivarea sentinței, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 24 alin. (1) rap. la art. 12 din aceeași lege. Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a constatat că este nefondată, pentru motivele precizate în întâmpinarea A.P.A.P.S., anterior redate.
Apelul declarat de pârâta SC B. SA Gheorghieni a fost admis prin decizia civilă nr. 45 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Instanța de apel a schimbat în parte hotărârea și a admis cererea de chemare în garanție, eliminând din dispozitivul sentinței obligația pârâtei de a face ofertă de restituire prin echivalent.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea urmând a fi adresată chematei în garanție.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs A.P.A.P.S., care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut, în primul rând, inadmisibilitatea acțiunii, în lipsa notificării însoțite de actele doveditoare.
Apoi s-a invocat încălcarea de către Curtea de apel a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr. 137/2002, care acordă garanție numai cumpărătorilor de acțiuni (iar nu societății privatizate), în condițiile îndeplinirii unei proceduri prealabile de conciliere. în sfârșit, printr-un alt motiv de recurs s-a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța de apel acordând reclamanților ceea ce nu au cerut (măsuri reparatorii în echivalent).
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat admiterea recursului, iar pârâta SC B. SA Gheorghieni a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în despăgubire.
Este ceea ce, în speță, a făcut pârâta deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților, cum s-a constatat irevocabil de instanța de fond, li se cuvin despăgubiri echivalente, care a solicitat chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată în privatizare.
Ca atare, primul motiv de recurs, ce viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.
Contrar celor susținute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe (neatacate cu apel de chemata în garanție) imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, A.P.A.P.S. urmează a face, potrivit legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i la negociere conform art. 27 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu poate fi primită nici ultima critică din recurs. într-adevăr, fiind parte în proces, recurenta a luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită, având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare.
Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul de față a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1931/2005. Civil → |
|---|
