ICCJ. Decizia nr. 1936/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul civil nr. 64/2003 a fost admisă excepția de necompetență materială a judecătoriei pentru soluționarea petitului privind obligarea primarului să emită dispoziția de restituire în natură și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj.
S-a disjuns acest capăt de cerere de restul cererilor și s-a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Cluj.
Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă din 16 aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3162/2003 s-a declarat necompetent în soluționarea cererii privind obligarea primarului de a emite dispoziția de restituire în natură și a declinat competența de judecată în favoarea judecătoriei. Constatând ivirea conflictului negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj în vederea soluționării.
în considerentele hotărârii tribunalul a reținut că petitul privind obligarea primarului de a emite dispoziția de restituire în natură a imobilului este o cerere de drept comun, Legea nr. 10/2001 reglementând competența specială a tribunalului doar pentru soluționarea plângerilor împotriva dispoziției/deciziei emisă de primar ori de unitatea deținătoare a imobilului, de acordare sau neacordare a măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Dacă imobilul a cărui restituire se cere s-a vândut și se solicită și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, cum este cazul de față, competența de soluționare revine judecătoriei.
Curtea de Apel Cluj soluționând conflictul negativ de competență a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 26 din 21 mai 2003.
în motivarea sentinței s-a reținut că tribunalele au competența exclusivă de soluționare în primă instanță doar în cazurile reglementate de art. 24 alin. (7), (8) și (31) ale Legii nr. 10/2001, respectiv atacarea în justiție a deciziei sau dispoziției emisă în condițiile art. 23 și contra procesului-verbal de divergență evocat de art. 31 al legii.
Cererea privind obligarea primarului de a emite dispoziția/decizia de restituire se înscrie în rândul obligațiilor de a face care potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. sunt de competența judecătorilor.
Se mai reține că normele speciale de competență ale unei legi sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse și altor situații sau ipoteze decât cele prevăzute în norma specială de competență.
împotriva sentinței Curții de Apel Cluj au declarat recurs atât reclamanta P.M.D.M.V. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca prin Primar arătând că în speță, competent material este tribunalul, ca instanță de fond.
Soluția dată de Curtea de Apel Cluj este esențial nelegală.
Obligația de a face din speță este expres reglementată prin Legea nr. 10/2001, făcând parte dintr-o procedură jurisdicțională prealabilă imperativ instituită, astfel că neîndeplinirea ei nu poate fi rezolvată în temeiul dreptului comun, ci tot prin aplicarea legii speciale.
Aceasta și pentru că soluționarea litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 10/2001 nu poate atrage competențe materiale diferite în funcție de atitudinea persoanei juridice notificate de a emite sau nu decizie sau dispoziție motivată.
Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, precum și cele ale art. 31 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege nu pot fi privite ca fiind de strictă interpretare și neaplicabile prin analogie, instanțele abilitate prin aceste prevederi legale să cenzureze însuși actul (decizia sau dispoziția motivată) având competențe de a cerceta și atitudinea omisivă a celui care avea obligația de a-l emite, nefiind în scopul legii ca persoanele îndreptățite să se adreseze unor instanțe diferite după cum persoanele juridice pe care le-au notificat au emis, sau dimpotrivă, au omis ori au refuzat să emită decizia/dispoziția motivată.
Pentru cele ce preced, recursurile au fost admise, sentința atacată a fost modificată, iar dosarul a fost trimis Tribunalului Cluj, instanța competentă a soluționa cauza în fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1927/2005. Civil → |
|---|
