ICCJ. Decizia nr. 1950/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3871 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei Reșița a fost admisă acțiunea formulată de T.H. împotriva Statului Român prin Consiliul Local Văliug, Ș.N. și Ș.M.; s-a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 393 Văliug, nr. top. 393/c/20, casa nr. 326 de teren în suprafață de 719 mp a fost trecut în proprietatea statului fără titlu; s-a desfăcut radierea dreptului de proprietate al statului și restabilirea situației anterioare, constatându-se că reclamanta este moștenitoarea fostului proprietar al imobilului T.I.A., în calitate de soție supraviețuitoare.
Apelul declarat de Primăria comunei Văliug împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 1035 din 18 mai 2004 a Tribunalului Timiș, secția civilă.
S-a avut în vedere că recurenta, Primăria comunei Văliug nu a făcut dovada plății taxei de timbru în valoare de 1.421.000 lei - taxă judiciară și 30.000 lei - timbru judiciar, al cărei cuantum a fost stabilit în ședința publică din 20 aprilie 2004, în raport de valoarea bunului revendicat de 41.801.000 lei, precizată într-o adresă anterioară a Primăriei.
împotriva acestei deciziei au declarat recurs atât Primăria Văliug, cât și pârâții Ș.N. și Ș.M..
Recursul Primăriei Văliug este neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Art. 20 alin. (5) din lege se referă la timbrarea legală a cererii în apel.
în speță, este necontestat că la termenul din 18 mai 2004, după alte câteva termene de judecată, apelul declarat de Primăria Văliug împotriva sentinței pronunțată în cauză, nu a fost timbrat.
în aceste condiții, rezultă că soluția adoptată de tribunal, de anulare a cererii de apel este în acord cu dispozițiile legale redate, iar recursul de față este nefondat.
Susținerea recurentei, potrivit căreia taxa de timbru, stabilită în raport cu valoarea bunului supus judecății, ar fi fost plătită la termen de pârâți nu se verifică, întrucât nu există o astfel de dovadă.
Cu privire la recursul declarat de Ș.N. și Ș.M. împotriva aceleiași decizii, s-a constatat că acesta este inadmisibil, întrucât pârâții nu au declarat apel în cauză, astfel că nu au îndreptățirea legală de a uza de această cale de atac, conform art. 299 C. proc. civ.
Așa fiind recursurile de față, au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1941/2005. Civil → |
|---|
