ICCJ. Decizia nr. 1959/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamantul L.I. a chemat în judecată pe președintele Asociației de Proprietari, numitul G.A., solicitând obligarea acestuia la respectarea Statutului Asociației, a hotărârilor Adunării Generale și a H.G. nr. 1275/2000 și la a-i trece la plată pe toți locatarii care utilizează energia electrică comună și ascensorul.
Cererea inițială a fost precizată la data de 9 iunie 2003 când reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtului de a depune la dosar Statutul Asociației de Proprietari, procesele-verbale ale ultimelor 3 Adunări Generale ale Asociației de proprietari și procesul-verbal de predare a sumei de peste 40 milioane lei depusă de fostul administrator ca daune produse asociației.
La data de 29 mai 2003 reclamantul își precizează din nou acțiunea, solicitând obligarea pârâtului să depună la dosar contractul de asociere al Asociației de Proprietari, ultimele 3 procese-verbale ale Adunării Generale, listele de plată afișate la avizier cu cheltuielile efectuate pe lunile decembrie 2002-martie 2003, procesul-verbal prin care fostul împuternicit a predat suma de 45 milioane lei daune provocate asociației.
Reclamantul a mai făcut și o treia precizare a cererii, aflată la fila 15 a dosarului de fond, arătând că a solicitat obligarea președintelui Asociației de Proprietari să prezinte Statutul Asociației, copie de pe procesele-verbale ale ultimelor 3 ședințe, listele cu cheltuielile comune de întreținere pentru a se verifica de către reclamant modul în care se calculează aceste cheltuieli și ce obligații îi revin cu privire la plata acestor taxe comune.
Pârâtul a depus cerere reconvențională, prin care solicită obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 1.975.000 lei, (525.000 lei cheltuieli restante la cotele de întreținere și 1.450.000 lei este neachitată pentru acoperirea blocului).
Prin sentința civilă nr. 8941 din 16 octombrie 2003 Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea principală formulată de reclamantul L.I. astfel cum a fost precizată și a admis în parte cererea reconvențională obligându-l pe pârâtul reconvențional la plata sumelor de 525.000 lei reprezentând cheltuieli comune aferente lunilor mai-iunie 2003 și 1.100.000 lei reprezentând cota parte ce revine reclamatului pentru repararea acoperișului blocului. Reclamantul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că acțiunea principală a rămas fără obiect întrucât toate actele solicitate de reclamant au fost depuse la dosar în ședința publică din 9 octombrie 2003.
Referitor la cererea reconvențională s-a apreciat că aceasta este întemeiată în parte, cu privire doar la suma reprezentând cheltuielile de întreținere pe lunile mai-iunie 2003, sumă justificată prin listele de plată depuse la dosar și cu privire la suma de 1.100.000 lei reprezentând cota ce-i revine reclamantului pentru repararea acoperișului.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul solicitând obligarea intimatei să înscrie pe listele de plată a energiei electrice pe toți locatarii care folosesc ascensorul, să calculeze taxele referitoare la consumurile de energie electrică în raport de consumurile reale ale tuturor locatarilor, să-i comunice copia ultimelor 3 procese-verbale ale Adunării Generale, copia listelor de plată prin care s-au stabilit cheltuielile pe lunile decembrie 2002-martie 2003, copia procesului-verbal din anul 2003 prin care s-a hotărât imputarea fostului administrator a sumei de aproximativ 45.000.000 lei cu titlu de prejudiciu adus asociației. S-a solicitat și respingerea în întregime a cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 155 A din 26 ianuarie 2004 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul și a obligat apelantul la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
în fața instanței de apel reprezentantul intimatei a mai depus la dosar alte procese-verbale ale Adunării Generale încheiate în 2002 și 2003, situația fondurilor colectate pentru repararea acoperișului blocului, bonuri sub semnătură privată și facturi fiscale care atestă contravaloarea materialelor achiziționate pentru repararea acoperișului. Setul de înscrisuri a fost comunicat și apelantului.
în raport de aceste aspecte instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, acțiunea principală fiind rămasă fără obiect întrucât s-au depus toate actele solicitate.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 pentru următoarele motive:
- instanțele de fond și apel au refuzat încuviințarea probelor cu interogatoriu și o expertiză de specialitate solicitate de recurentul-reclamant;
- actele depuse la dosar nu sunt cele solicitate prin cererea sa precizată ulterior;
- prin cererea reconvențională i se cere achitarea unei sume fără nici o justificare.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile atacate se constată că instanțele au apreciat corect că cererea principală, astfel cum a fost precizată ulterior, a rămas fără obiect întrucât intimata-pârâtă a depus toate înscrisurile cerute, care au fost comunicate și recurentului. Aceste înscrisuri se află la dosarul de fond și dosarul de apel.
Susținerea recurentului potrivit căreia instanțele au refuzat administrarea probelor solicitate, interogatoriul pârâtei și expertiza tehnică, nu poate fi reținută. Verificând cele 3 încheieri de ședință ale instanței de fond se constată că recurentul-reclamant nu a propus nici o probă în dovedirea susținerilor sale.
Astfel, la primul termen de judecată, din data de 19 iunie 2003 recurentul-reclamant nu a fost prezent, instanța a amânat cauza pentru a-i da posibilitatea să-și precizeze cererea, sens în care s-a dispus efectuarea unei adrese. La termenul următor, din 11 septembrie 2003, recurentul a fost prezent, a declarat că este de acord cu cererea reconvențională și s-a acordat un nou termen la cererea pârâtei pentru a studia precizarea la acțiunea principală. La ultimul termen din 9 octombrie 2003 nemaifiind alte cereri prealabile s-a acordat cuvântul pe fond.
Nici pe parcursul judecării apelului recurentul nu a solicitat administrarea de probe.
Cererea reconvențională a fost admisă parțial pe baza probelor administrate de pârâtă, respectiv listele cu cotele de întreținere aferente fiecărui apartament depuse dosarul de fond.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1958/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1953/2005. Civil → |
|---|
