ICCJ. Decizia nr. 1958/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta B.G. a chemat în judecată pe pârâții B.A.I., B.O.E., B.E., B.M. și SC R. SRL Brașov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2001 din 26 august 1986, încheiat între SC R. SRL Brașov și U.I., a se dispune rectificarea C.F. nr. 20157 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtelor B.A.I. și B.O.E. și a dreptului de uzufruct viager al pârâților B.E. și B.M.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 76 din 11 mai 2001 privind pe defunctul U.I.
în motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în litigiu a aparținut reclamantei și surorii sale, în prezent decedată, imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, reclamanta a notificat societatea comercială solicitând restituirea în natură, dar la 16 august 1996 se încheiase contractul de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 6523 din 10 septembrie 2003, a respins excepția de litispendență invocată de pârâți, a admis excepția cu privire la autoritatea de lucru judecat și a respins astfel acțiunea.
S-a reținut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat și nu litispendența care, poate fi ridicată în fața instanțelor de fond, în cazul în care una din pricini a ajuns în faza de recurs nu se poate invoca decât autoritatea de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat operează în raport de decizia nr. 856 din 30 mai 2003 a Tribunalului Prahova prin care s-a respins apelul declarat de B.G. și B.M.A., împotriva sentinței civile nr. 13711/1998 a Judecătoriei Brașov, în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 13711/1998 a Judecătoriei Brașov s-a respins acțiunea reclamanților B., prin care se solicitase a se constata că imobilul din litigiu nu a trecut în proprietatea Statului, a se dispune rectificarea situației de C.F., restituirea imobilului, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2001/1996.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 1969 din 15 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.G., împotriva sentinței civile nr. 6523 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemeni că, în cauză există identitate de obiect, pretențiile formulate de reclamant fiind identice, anularea contractului de vânzare-cumpărare și rectificarea de C.F.
Cât privește susținerea apelanților că nu există identitate de obiect prin faptul că s-a solicitat și nulitatea certificatului de moștenitor (cerere care nu apare în prima acțiune) acest petit nu este decât unul subsidiar.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.G. invocând faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii, prevederile art. 1201 C. civ., fiind grav nesocotite.
Se susține în dezvoltarea motivelor de recurs că inexistența triplei identități este determinată în speță de lipsa identității de obiect, de cauză, cele două acțiuni fiind motivate diferit, pe temeiuri juridice diferite, invocate acum pentru prima dată, cea de a doua acțiune fiind formulată după apariția Legii nr. 10/2001.
Recursul nu este întemeiat.
Raportat la prevederile art. 1201 C. civ., lucrul judecat, rezidă, esențial, în interdicția de a se relua ulterior judecata unui proces care mai fusese odată soluționat, această prohibiție
operând în ipoteza în care raportul din nou dedus în judecată este identic cu cel anterior judecat sau cuprins în acesta, în ce privește, desigur obiectul și cauza sa.
Or, indiscutabil, în speță, așa cum s-a reținut și prin hotărârea atacată, în primul dosar cu nr. 6382/1998, cele două acțiuni conexate au avut, printre altele, capete distincte de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 20001/1995 și rectificarea corespunzătoare a situației de carte funciară, cereri care formulate tot astfel, formează obiect de judecată și în prezentul dosar.
Sub acest aspect deci, evident, pretențiile formulate prin cele două acțiuni (obiectul raportului juridic) sunt aceleași, existând deci identitatea cerută de textul citat.
împrejurarea invocată în recurs că acțiunea de față cuprinde și petitul privind constatarea nulității certificatului de moștenitor, nu poate duce la altă concluzie, față de cele arătate și de faptul că, în adevăr, această cerere este numai subsidiară, ce vine în consecința celei principale în legătură cu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Și în ce privește identitatea cauzei raportului juridic, aprecierea instanței de apel este corectă, esențial fiind, sub acest aspect ca, statuându-se asupra obiectului cererii să nu se ajungă la hotărâri contradictorii, contrazicându-se cele statornicite într-o hotărâre anterioară, prin afirmarea unui drept negat sau negarea unui drept afirmat.
în acest cadru, evident, cum prin noua acțiune reclamantul urmărește același scop ca în primul proces, raportul juridic dedus judecății este același.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1954/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1959/2005. Civil → |
|---|
