ICCJ. Decizia nr. 1968/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 855 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Hîrlău a fost respinsă acțiunea formulată de S.D. împotriva SC C. SA, prin care a solicitat în temeiul prevederilor art. 1075 C. civ. obligarea pârâtei de a-i comunica anumite relații în legătură cu derularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 50 din 20 martie 1997 încheiat între SC C. SA și SC A.E. SRL Iași, pentru care a fost condamnat.
împotriva acestei hotărâri S.D. a declarat apel, aflându-se în detenție, aducând critici de fond hotărârii.
Prin încheierea din 2 martie 2004 Curtea de Apel Iași, investită cu judecarea apelului a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.
împotriva acestei soluții, de suspendare a judecății pricinii, aflată în faza de apel, S.D. a declarat recursul de față, susținând că a lipsit la termen, pentru că nu a fost adus la proces, fiind arestat, în executarea unei pedepse aplicată prin hotărâre penală irevocabilă.
Din actele dosarului rezultă că la data luării măsurii de suspendare a judecății, reclamantul era arestat, fiind liberat condiționat la data de 22 decembrie 2004, astfel cum se menționează în adresa nr. 13840 din 4 martie 2003 emisă de Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Bacău.
în aceste condiții se constată că la termenul din 2 martie 2004 când instanța de apel a dispus suspendarea judecății, lipsa apelantului a fost justificată, nu-i este imputabilă, întrucât fiind arestat nu a fost adus la proces.
Potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ. instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.
Este vorba de sistarea temporară a activității judiciare datorită unor împrejurări voite ale părților, ținând de principiul disponibilității procesuale. Măsura suspendării poate fi luată în condițiile citării legale a părților și când acestea având cunoștință de proces și fiind în situația de a se prezenta la proces, refuză să se înfățișeze în instanță.
în speță, în situația în care recurentul se afla în arest, lipsa acestuia la proces, nu-i este imputabilă, astfel că măsura suspendării a fost luată cu nesocotirea legii.
De aceea, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul de față a fost admis, a fost casată încheierea recurată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1963/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1962/2005. Civil → |
|---|
