ICCJ. Decizia nr. 1969/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2524 din 23 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâților P.C. și P.V., a fost obligat pârâtul P.C. să lase reclamantei în deplină proprietate imobilul situat în comuna Grivița, județul Vaslui, compus din casă de locuit și terenul aferent; s-au respins cererile formulate de reclamantă împotriva pârâților pentru plata despăgubirilor civile compensatorii, moratorii, cominatorii și morale, a dobânzii legale, stabilirea unui drept de retenție.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 193 din 25 februarie 2004, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 2524 din 23 octombrie 2003 a Judecătoriei Bârlad și ca netimbrat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că cererile de apel nu au fost timbrate corespunzător de către pârâți respectiv netimbrată de către reclamantă, deși părțile au fost legal citate în acest sens.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții P.V., P.C. și reclamanta P.E.
în recursul formulat de pârâți, se susține că instanța trebuia să amâne judecata pentru lipsă de apărare și pentru a se completa timbrajul, întrucât recurentul, grav bolnav, nu s-a putut prezenta.
Reclamanta, prin motivele de recurs susține, de asemenea, că în mod greșit i s-a anulat apelul ca netimbrat.
Recursurile sunt întemeiate.
în adevăr, pentru termenul la care a avut loc judecata, 25 februarie 2004, primul termen, apelanții P.V. și P.C., au formulat în scris cerere de amânare a soluționării cauzei, pentru a-și angaja apărător.
Așa fiind, procedând în această situație în anularea apelului ca insuficient timbrat, instanța a nesocotit principiul fundamental al dreptului la apărare, apelanții înțelegând, desigur, să-și îndeplinească obligația respectivă, după ce își vor angaja avocat.
Referitor la recursul promovat de reclamantă, este de reținut că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 29 din Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997 întrucât nu a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru pe care să-l comunice părții, care ceruse de altfel în mod expres acest lucru.
Față de cele arătate, ambele recursuri au fost admise, a fost casată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare apelurile pentru a se da posibilitatea apelanților să-și îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
De altfel, în recurs, pârâții au făcut dovada că au achitat taxa judiciară de timbru, datorată în apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1961/2005. Civil → |
|---|
