ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 septembrie 2003 la Judecătoria Suceava, reclamantele T.M., V.E. și C.L. au chemat în judecată pe pârâtul H.G. pentru revendicarea unui teren deținut fără titlu.
Prin sentința civilă nr. 3817 din 2 decembrie 2003 Judecătoria Suceava a admis acțiunea. A obligat pe pârât să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 328 mp și o parte din cel de 900 mp, înscris în titlul de proprietate al reclamantelor, reținând, după atașarea altor dosare, că pârâtul nu are nici un titlu pentru terenul ocupat, astfel încât sunt întrunite cerințele art. 480 C. civ.
Apelul pârâtului împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Suceava, care prin decizia civilă nr. 1007 din 16 aprilie 2004 a reținut și motivat netemeinicia apărării pârâtului privind existența autorității lucrului judecat, precum și recunoașterea acestuia din fața instanței de fond privind ocuparea fără titlu a terenului revendicat.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal pârâtul a declarat recurs, susținând că nu i s-a permis să mai depună la dosar o serie de înscrisuri.
Recursul urmează a fi constatat nul conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar din dezvoltarea lor nu este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca atare, a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 3021alin. (1) C. proc. civ., și anume nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1994/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2005/2005. Civil → |
|---|
