ICCJ. Decizia nr. 1984/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 4 mai 2001 reclamantul P.A. a chemat în judecată SC P. SA Piatra Neamț pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie moara din comuna Botești, sat Barticești, județul Neamț și totodată, să fie obligată să-i acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru o moară de porumb, care a fost situată pe același teren, în aceeași localitate, și care a fost demolată de către pârâtă în anul 1982.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 92/c din 25 martie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat parțial decizia nr. 46 din 5 martie 2001 emisă de societatea pârâtă și a constatat că în anul 1962 s-a preluat din proprietatea reclamantului, fără titlu, o moară de porumb cu utilajele aferente, situată în comuna Botești, sat Barticești, județul Neamț, imobil ulterior demolat.
Drept urmare, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului utilajul existent la data pronunțării hotărârii, încorporat în moara construită după demolarea celei preluate abuziv de la adevăratul proprietar, în valoare de 30.586.000 lei.
Instanța de fond a constatat că pentru moara de porumb, în suprafață de 51,50 mp, construită din cherestea de brad, acoperită cu plăci de azbociment, pentru utilajele din dotare, care nu mai există în materialitatea lor, preluate fără titlu valabil, în valoare de 84.365.842 lei, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta fiind obligată să emită dispoziție motivată cuprinzând oferta de restituire prin echivalent în limita sumei menționate.
Prin aceeași sentință a fost respinsă pretenția reclamantului referitoare la restituirea actualei mori de grâu deținută de pârâtă.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, care, prin decizia nr. 40 din 25 iulie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant și de pârâtă.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin Decizia nr. 5494 din 18 decembrie 2003, a admis recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei dată în apel, pe care a casat-o în parte. A admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Neamț, pe care a desființat-o numai în partea privind plângerea reclamantului împotriva deciziei nr. 46/2001 emisă de pârâta SC P. SA Piatra Neamț, referitoare la moara de grâu și a trimis cauza în aceste limite spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
S-au menținut restul dispozițiilor deciziei și sentinței și a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
în rejudecare, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 239/C din 5 mai 2004, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1470 din 10 noiembrie 2004, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 7 ianuarie 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, a suspendat judecata și a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a decide astfel, s-a motivat că, în adevăr, dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. limitează dreptul instanței de apel de a trimite cauza primei instanțe pentru rejudecare, însă prevederile art. 313 C. proc. civ. prevăd că înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.
înalta Curte, astfel investită, constată următoarele:
Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Pentru a ne afla în prezența unui conflict negativ de competență este necesar a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerințe; 1) două sau mai multe instanțe să fie sesizate simultan sau succesiv cu aceeași pricină (existența unei identități de părți, obiect și cauză); 2) cauza să fie pendinte în fața instanțelor sesizate; 3) părțile să fi invocat în fața instanțelor sesizate excepția de necompetență; 4) rezolvând aceste excepții, instanțele să se fi declarat deopotrivă necompetente să soluționeze respectiva cauză; 5) hotărârea de declinare a competenței să fi rămas definitivă, aceasta deoarece atâta timp cât hotărârea de declinare nu a rămas definitivă, cursul judecății este neîntrerupt.
în speță, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, socotind întemeiat recursul reclamantului, a casat parțial, pentru greșeli de judecată, atât decizia dată în apel, cât și sentința tribunalului și a dispus reluarea judecății de către prima instanță, respectiv Tribunalul Neamț, făcând astfel aplicațiunea art. 313, teza I - a C. proc. civ. potrivit cu care, înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.
întrucât prin decizia de casare s-a stabilit că Tribunalul Neamț este instanța competentă cu reluarea judecății, aceasta fiind, totodată, și o chestiune de drept rezolvată de instanța de recurs în sensul art. 315 C. proc. civ., nu sunt întrunite dispozițiile art. 20 pct. 2 din același cod cu privire la ivirea conflictului negativ de competență deoarece, prin ipoteză, lipsește cerința ca două sau mai multe instanțe să fie sesizate simultan ori succesiv cu soluționarea aceleași pricini.
în cazul dedus sesizării este vorba atât de o interpretare greșită dată prevederilor art. 297 C. proc. civ. de către instanța de trimitere, cât și de un refuz al acestei instanțe de a se conforma îndrumărilor date de instanța de recurs, de o insubordonare procesuală, atât timp cât art. 315 alin. (3) C. proc. civ. dispune că după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Deoarece în cauză nu există conflict de competență, Curtea nu are a se preocupa de pronunțarea unui regulator de competență, astfel că dosarul a fost trimis la Tribunalul Neamț investit cu soluționarea cauzei prin decizia de casare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1970/2005. Civil → |
|---|
