ICCJ. Decizia nr. 2099/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4830 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost admisă acțiunea modificată având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare, promovată de reclamanții A.S. și A.A., în contradictoriu cu pârâtul H.G. și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2705 din 30 iunie 2003 de B.N.P. I.A., încheiat între reclamanți în calitate de promitenți-vânzători și pârât în calitate de promitent-cumpărător, fiind obligat pârâtul să restituie reclamanților suma de 60.000.000 lei, reprezentând acont ce se va reactualiza în funcție de rata inflației, începând cu data introducerii acțiunii, 22 august 2003 și până la momentul plății efective.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională, fiind obligat pârâtul către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2705/2003 prin care reclamanții se obligau să cumpere un imobil proprietatea pârâtului, respectiv suprafața de 1000 mp teren situat în comuna Dragomirești, sat Vad, pentru care pârâtul nu deține titlu de proprietate, neavând astfel calitatea de proprietar.
Apelul promovat împotriva sentinței de către pârât a fost respins prin decizia nr. 771 din 17 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut din situația de fapt pe care a expus-o că din cuprinsul actului autentic nr. 2705 din 30 iunie 2003 la B.N.P. I.A., rezultă că din prețul vânzării de 60.000.000 lei, promitentul-vânzător a primit de la promitenții-cumpărători suma de 50.000.000 lei.
Față de această mențiune instanța de apel a apreciat că nu poate reține că suma de 50 milioane lei nu ar fi fost primită de promitentul-vânzător atât timp cât acesta nu s-a înscris în fals cu privire la înscrisul autentic.
Nu a fost primită nici critica referitoare la inexistența unui termen de perfectare a vânzării, întrucât părțile trebuiau să fie de bună credință în sensul producerii de efecte juridice a actelor încheiate.
Cu referire la susținerea apelantului că acesta este proprietar în indiviziune cu frații săi pe teren, fiind moștenitor al tatălui său, în titlul de proprietate nr. 26/1339 din 8 august 2003, depus în copie, instanța a reținut că acesta nu figurează printre titularii dreptului de proprietate.
împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâtul H.G., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestora sunt criticate hotărârile pronunțate pentru următoarele considerente:
- nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse, respectiv, copia tranzacției încheiate cu frații săi în dosarul nr. 1985/2004 al Judecătoriei Piatra Neamț, precum și certificatul de soluție cu același număr din care rezultă că dosarul de partaj a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1628 din 26 aprilie 2002;
- că din cuprinsul tranzacției rezultă faptul că acesta a primit în lotul său suprafața de 5000 mp, teren curte-construcții, arabil și grădină, înscris în titlul de proprietate în două parcele, ambele situate în sola nr. 18 și în aceste condiții instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrative, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că instanța de apel nu a cercetat tranzacția și schițele care atestă că terenul în litigiu ar fi intrat prin lichidarea indiviziunii în lotul pârâtului, acte depuse de pârât în apel.
Dar aceste înscrisuri nu au nici o relevanță juridică cu atât mai puțin cu cât nu sunt hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii.
Aceasta pentru că, titlul de proprietate este emis în favoarea lui H.N.P. și R.A.I., ca moștenitori ai defunctei H.N.A., iar tranzacția poartă între H.G. (pârâtul) și H.V., care nu figurează în titlul de proprietate depus și are ca obiect averea defunctului H.P., deși cuprinde terenuri din titlul de proprietate, în litigiu
Chiar dacă H.P. ar fi una și aceeași persoană cu H.N.P. din titlul de proprietate, nu există dovada ieșirii din indiviziune cu R.A.
în aceste condiții, a perfecta vânzarea prin hotărâre judecătorească ar supune pe reclamanții-intimați riscului ca în urma unui proces de partaj, bunurile să nu cadă în lotul pârâtului, risc pe care nu și l-au asumat prin antecontract.
în consecință, recursul declarat de pârât fiind nefondat, a fost respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Civil → |
|---|
