ICCJ. Decizia nr. 2107/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 9 ianuarie 2003 reclamanta S.M. a chemat în judecată pârâtele SC E. SA București și SC E. SA Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie stabilit prețul de vânzare al apartamentului situat în municipiul Suceava, și să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2422/2001 a Judecătoriei Suceava, pârâtele au fost obligate să-i vândă apartamentul al cărui chiriaș a fost.
în drept a invocat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 și art. 16 din Decretul nr. 61/1990.
Prin întâmpinare, pârâta SC E. SA București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că potrivit art. 42 din Legea nr. 31/1990, filialele sunt unități comerciale cu personalitate juridică.
Pe fond a susținut că prevederile legale invocate nu îi sunt aplicabile întrucât este o societate cu capital integral privat, iar vânzarea la prețuri modice a apartamentelor ar echivala cu o expropriere fără plata unei sume corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr. 3640 din 20 noiembrie 2003 Judecătoria Suceava, a admis acțiunea, a stabilit prețul de vânzare al apartamentului în litigiu la suma de 99.926.188 lei obligând-o pe pârâtă și la plata sumei de 3.041.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit expertizei și suplimentului de expertiză prețul de vânzare al apartamentului actualizat, la nivelul anului 1990 este de 99. 926.188 lei.
Apelul promovat împotriva acestei sentințe de reclamanta S.M., a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care prin decizia nr. 755 din 24 martie 2004, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond și a stabilit prețul de vânzare al apartamentului în litigiu la suma de 13.921.443 lei în loc de 99. 926.188 lei.
A menținut dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată și a obligat pârâtele, în solidar să plătească reclamantei-apelante suma de 3.005.286 lei cheltuieli de judecată în apel.
A respins ca nefondat, apelul declarat de SC E. SA Suceava.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut în esență că prețul de vânzare al imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 și implicit al Decretului-lege nr. 61/1990 este stabilit imperativ prin aceste acte normative, criteriile în speță necuprinzând și reevaluarea prețului în funcție de salariul mediu brut lunar pe economie, constatând că prețul corect calculat, de vânzare al imobilului este de 13.921.443 lei.
Critica apelantei-pârâte SC E. SA, sucursala Suceava, privind titlul executor care a statuat irevocabil vânzarea apartamentului, nu a fost primită întrucât excede obiectului cauzei.
împotriva deciziei Curții de Apel Suceava, a declarat recurs pârâta SC E. SA București, sucursala Suceava, care a criticat hotărârea pentru următoarele motive: spațiul de locuit pentru care reclamanta-intimată a solicitat stabilirea prețului de vânzare, nu face parte din categoria spațiilor ce pot fi vândute locatarilor în baza Legii nr. 85/1992, întrucât constituie proprietatea privată a societății, iar cu privire la prețul de vânzare stabilit a susținut că acesta nu este cel stabilit de piață, ci unul care se aplică în vânzările de imobile ale statului către locatari.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, locuințele construite din fondul unităților bugetare de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992.
Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992, prevede că "Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) și (2) și la art. 1 alin. (1), pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și de prezenta lege, completată cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992".
Or în speță instanța de apel a avut în vedere salariul mediu brut lunar pe economie în loc de salariul minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de sucursala SC E. SA București în nume propriu și pentru aceasta împotriva deciziei civile nr. 755 din 24 martie 2004 a Curții de Apel Suceava a fost admisă, a fost casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2137/2005. Civil → |
|---|
