ICCJ. Decizia nr. 2165/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 5184/2003 la Judecătoria Bârlad, R.N.P. prin D.S. Vaslui a solicitat ca pârâtele Primăria comunei Bogdănești județul Vaslui și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 1/2000 a comunei Bogdănești județul Vaslui, să fie obligate a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul forestier în suprafață de 11,6 ha situat în punctul "Ulea", parcela 1163.
în motivarea acțiunii s-a subliniat că terenul revendicat a fost trecut în amenajamentul silvic al O.S. Epureni, fiind împădurit de Inspectoratul Teritorial Vaslui și face parte din fondul forestier al statului.
Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea în revendicare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
în motivarea hotărârii, instanța de fond, arată că chiar dacă anumite dispoziții legale au dat dreptul de a reprezenta în instanță interesele statului, reclamanta a formulat acțiune în nume propriu și nu pentru Statul Român astfel încât va admite excepția pe care a invocat-o din oficiu.
Curtea de Apel Iași cu decizia civilă nr. 440 din 6 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile susmenționate, cu aceeași motivare, adăugând încă două idei.
Prima se referă la faptul că reclamanta poate reprezenta în justiție statul, numai cu privire la acele interese care au legătură cu obiectul de activitate al regiei naționale și cea de a doua că potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor.
S-a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 440/2004 a Curții de Apel Iași de reclamantă, care critică hotărârea ca fiind nelegală și invocă nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului, se subliniază că H.G. nr. 173/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P. prevede că regia are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acționează pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
După abrogarea acestei hotărâri, a intrat în vigoare H.G. nr. 1105/2003, care menține același obiect de activitate.
Recurenta critică soluțiile celor instanțe și față de dispozițiile Regulamentului privind organizarea și funcționarea regiei care prevede obligativitatea acesteia de a asigura integritatea fondului forestier proprietate publică a statului.
în fond, recursul se referă și la greșita interpretare de către instanțe a Legii nr. 213/1998 deoarece la art. 5 se stipulează că regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel. Ori în cauză, există dispoziție specială, H.G. nr. 1105/2003 prin care legiuitorul a dat regiei dreptul de a acționa pentru apărarea fondului forestier, proprietatea publică a statului.
De aceea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și obligarea pârâților să îi lase în deplină posesie terenul în suprafață de 11,6 ha de la pct. "Ulea" parcela 1163.
Recursul este fondat.
Textul art. 4 din H.G. nr. 173/2003 abrogat în prezent, dar menținut de art. 7 și art. 8 din H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P., prevede competența regiei de a reprezenta în justiție interesele statului în domeniul care constituie obiectul său de activitate.
Aceste acte normative definesc obiectul de activitate al regiei ca fiind aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Este deosebit de importantă reglementarea în art. 6 lit. a) a Regulamentului privind organizarea și funcționarea R.N.P., potrivit căreia, recurenta "asigură integritatea fondului forestier proprietatea publică a statului", ceea ce denotă că are dreptul prevăzut de lege în virtutea obiectului de activitate de apărare și asigurare a integrității fondului forestier proprietatea statului să întreprindă orice acțiune în justiție pentru a recupera bunurile statului, ce îi sunt date în administrare respectiv terenurile forestiere.
Interpretarea dată de instanțe art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 este greșită, pentru că au omis a avea în vedere textul final care se referă la faptul că în cazul existenței unor legi speciale, se vor aplica acele dispoziții. Este adevărat că Legea nr. 213/1998 prevede ca reprezentant al statului în procesele de revendicare Ministerul Finanțelor, dar de la această dispoziție se derogă, existând H.G. nr. 1105/2003 care în revendicări ale fondului forestier împuternicește R.N.P. de a reprezenta statul.
De altfel, chiar în cuprinsul deciziei Curții de Apel Iași, se recunoaște dreptul de reprezentare a statului în justiție de către recurenta de azi, numai că instanța de apel nu a verificat și analizat cu atenție obiectul de activitate al regiei, concluzionând greșit că reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă.
Așa cum s-a arătat în precedent, obligația de apărare și asigurare a integrității fondului forestier, proprietatea statului, îi conferă regiei calitate procesuală activă, acțiunea de revendicare promovată având drept scop, realizarea obiectului său de activitate.
în sprijinul tezei prezentate, vin și dispozițiile O.U.G. nr. 226/2000, Legii nr. 66/2002, H.G. nr. 796/2002 și Ordinului nr. 105/2003, care prevăd dreptul regiei de a cumpăra în numele statului terenuri cu vegetație forestieră, dar și de a înstrăina asemenea terenuri. Având aceste drepturi, sigur că are și dreptul de a revendica terenuri pentru stat.
Este foarte important de reținut că cele două pârâte nu numai că au recunoscut calitatea procesuală activă a reclamantei, dar potrivit adresei nr. 2395 din 12 noiembrie 2003 aflată la dosarul de fond au fost de acord să lase regiei terenul revendicat de 11,6 ha.
Chiar dacă în partea introductivă a acțiunii promovate, reclamanta nu a subliniat că revendicarea se face în numele statului, se poate lesne observa, că din motivarea cererii, rezultă fără dubiu această situație.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis, au fost casate cele două hotărâri, cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Bârlad, pentru a se pronunța pe fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2101/2005. Civil → |
|---|
