ICCJ. Decizia nr. 2282/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2003 sub nr. 2385 pe rolul Judecătoriei Botoșani reclamantul Municipiul Botoșani prin Primar a chemat în judecată pe pârâții C.V.T., C.E., C.A., C.F.D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2176 din 27 aprilie 2000 privind suprafața de 713 mp teren.
în motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâții C.V.T., C.E., prin act autentic au vândut copiilor lor C.A., C.F.D. casa și terenul aferent acesteia în suprafață de 962 mp teren situate în Botoșani.
Se mai arată de către reclamant că pârâții vânzători nu aveau acte de proprietate în ceea ce privește terenul decât pentru o suprafață de 250 mp care le-a fost constituită prin ordinul prefectului nr. 5 din 4 februarie 1993 și cu toate acestea au vândut 962 mp teren, împrejurare cunoscută și de către cumpărători și menționată și în contractul de vânzare cumpărare.
Pârâții au formulat o cerere reconvențională în care au arătat că actul de vânzare cumpărare este valabil și la rândul lor au solicitat obligarea reclamantului să le plătească suma de trei milioane lei cu titlu de daune morale 500.000.000 lei cheltuieli de despăgubiri.
Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr. 5294 din 15 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de către reclamant, a constatat nulitatea absolută parțială a actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2176 din 27 aprilie 2000 pentru suprafața de teren de 712 mp menționându-se vânzarea a 250 mp teren.
A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
A disjuns cererea reconvențională formulată de către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită de către reclamant, pârâții C.V.T., C.E. au vândut celorlalți pârâți, care sunt copiii lor, C.A., C.F.D., o casă și terenul aferent în suprafață de 962 mp situată în Botoșani cu respectarea dreptului de uzufruct viager.
în actul de vânzare mai înainte menționat s-a făcut mențiunea că împrejurarea că vânzătorii nu au act de proprietate pentru teren este cunoscută de către cumpărători.
S-a mai reținut că prin ordin al prefectului (nr. 5/1993) s-a constituit un drept de proprietate pârâților vânzători asupra unei suprafețe de 250 mp.
Cu privire la diferența între suprafața de 962 mp menționată că este vândută în contractul de vânzare cumpărare și suprafața pentru care pârâții cumpărători au titlu de proprietate de 250 mp, respectiv 712 mp (962-250), instanța a reținut că reprezintă o operațiune speculativă având o cauză ilicită și este nulă absolut, conform art. 948 C. civ.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că aceasta nu se află în stare de judecată, fiind necesar a fi precizate pretențiile și a se stabili cadrul procesual, astfel încât, în conformitate cu art. 165 C. proc. civ., a dispus disjungerea ei.
împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții invocând motive de netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 211 din 9 februarie 2004 a respins apelul formulat de către pârâți, ca nefondat.
A reținut instanța de apel, ca și instanța de fond, în esență, că vânzătorii C.V.T., C.E. au menționat în actul de vânzare cumpărare, pe lângă o suprafață de teren de 962 mp deși, în realitate, nu aveau acte de proprietate în privința terenului decât pentru 250 mp și ca atare cauza contractului este ilicită și în mod corect s-a anulat parțial vânzarea cu privire la diferența de 712 mp teren.
Referitor la susținerile privind pretențiile pârâților la plata de daune morale, instanța de apel a apreciat că în urma disjungerii judecării cererii reconvenționale, în care erau formulate aceste pretenții de către pârâți, acestea urmează să fie soluționate separat.
împotriva acestei hotărâri a instanței de fond pârâții au formulat recurs care nu a fost structurat în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Recurenții, în cererea de recurs, dezvoltă o serie de împrejurări de fapt, privind raporturile lor cu Primăria care în permanență îi persecută și care a refuzat să le restituie proprietățile.
Mai arată recurenții că influența nefastă a Primăriei se resfrânge și asupra judecătoriilor care, în aceste condiții au admis acțiunea formulată de către Primărie și au respins apelul pe care l-au formulat împotriva hotărârii instanței de fond.
Se susține de asemenea că în mod greșit nu li s-au admis pretențiile cu privire la plata daunelor morale în sumă de 1.950.000.000 lei și a despăgubirilor de 500.000.000 lei.
Recursul este nefondat.
Este de reținut în primul rând că recursul nu este structurat și nu este indicat nici un temei de drept în baza căruia hotărârea recurată să poată fi casată sau modificată.
împrejurările invocate de către recurenți ar putea fi eventual încadrați în motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare nu mai constituie motiv de recurs.
De menționat că art. 304 alin. (1) C. proc. civ. arată în mod expres și imperativ că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face în situațiile prevăzute la pct. 1-10 ale textului mai înainte menționat, și numai pentru motive de nelegalitate, condiții care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Referitor la pretențiile formulate de către pârâții-recurenți în cererea reconvențională, urmează a reține că întrucât această cerere a fost disjunsă chiar prin hotărârea formulată de către instanța de fond, instanța de apel nu mai putea să se pronunțe asupra temeiniciei pretențiilor formulate în cadrul cererii care se va judeca în mod separat.
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2160/2005. Civil → |
|---|
