ICCJ. Decizia nr. 2334/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2334
Dosar nr. 6768/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 septembrie 2003 la Judecătoria Moreni, reclamantul D.M. din comuna Gura Ocniţei, jud. Dâmboviţa a chemat în judecată spre a fi obligat să-i permită trecerea pe terenul său, pe pârâtul B.V.I. din aceeaşi localitate.
Reclamantul a susţinut că este proprietarul unui teren agricol înfundat şi că singura cale de acces posibilă la drumul public, care a existat în fapt în trecut, a fost blocată de pârât, care pretinde că ar trece pe proprietatea sa.
Pârâtul s-a opus la admiterea acţiunii, susţinând că reclamantul are şi alte posibilităţi de trecere la drumul public, existând de altfel o cale de acces trasată de autorităţile locale, care este folosită şi de alţi vecini.
Judecătoria Moreni a respins acţiunea ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 1034 din 2 decembrie 2003.
În motivarea hotărârii s-a arătat că cererea nu îndeplineşte cerinţele art. 616 C. civ., întrucât calea de acces ce se cere a fi stabilită pe terenul proprietatea pârâtului nu este singurul drum de trecere pentru reclamant, care are la dispoziţie o cale creată în zonă în acest scop şi totodată pentru că l-ar împiedica pe pârât să-şi folosească normal şi netulburat proprietatea, îngrădită şi redusă ca dimensiuni.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care prin Decizia nr. 1227 din 20 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
În raport de motivele apelului, rejudecând cauza după completarea raportului de expertiză efectuat la judecata în fond, instanţa de apel a reţinut la rândul său că reclamantul are asigurată trecerea de la proprietatea sa la drumul public pe terenul proprietatea Primăriei Gura Ocniţei, pe care o foloseşte în prezent.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul D.M., care, invocând lipsa de temei legal a soluţiei, aplicarea greşită a legii şi nesocotirea unor mijloace de probă esenţiale pentru stabilirea împrejurărilor cauzei, a susţinut, în esenţă, că împotriva constatărilor expertizei şi a declaraţiilor martorilor, instanţa de apel a reţinut, atât existenţa unei căi de acces pe terenul Primăriei, cât şi faptul că trecerea ce se solicita a fi deblocată de pârât, este de natură să-i afecteze dreptul de proprietate, în condiţiile în care acesta ocupă peste titlul său de proprietate, exact suprafaţa de 300 mp pe care se afla drumul de trecere.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 617-618 C. civ., trecerea de la un loc înfundat la calea publică, prevăzut de art. 616 din lege, trebuie regulat făcută pe partea cea mai scurtă de la fondul închis la drumul public alegându-se totodată trecerea cel mai puţin păgubitoare pentru proprietarul terenului pe care urmează a fi deschisă.
Dispoziţiile legale menţionate nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, instanţele, atât în fond, cât şi în apel, socotind că de la fondul proprietatea reclamantului la drumul public se poate folosi un drum deschis pe lângă proprietăţile altor proprietari din zonă, pe terenul proprietatea Primăriei.
Numai că prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel, expertul a învederat instanţei o serie de neajunsuri pentru care nu a fost posibilă nici identificarea corectă în teren a fondului proprietatea pârâtului, nici existenţa unei suprafeţe de teren proprietatea comunei care ar permite trasarea legală, regulată a unui alt drum decât cel solicitat de reclamant.
Din constatările expertului tehnic desemnat de instanţă rezultă, totodată că atât parcela pârâtului, care ar folosi o suprafaţă mai mare decât aceea la care este îndreptăţit potrivit titlului de proprietate, cât şi terenurile în vecinătate atribuite altor proprietari, ar fi amplasate greşit faţă de modul în care au fost identificate în actele de proprietate.
Din cele menţionate nu rezultă aşadar nici dacă fondul reclamantului este sau nu înfundat în sensul art. 616 C. civ., nici dacă drumul ce se solicita a fi deschis ca fiind cel mai scurt, afectează sau nu proprietatea pârâtului, întrucât amplasamentul acesteia în conformitate cu titlul de proprietate nu a fost verificată.
Ca urmare, recursul se va admite, cu consecinţa casării hotărârii atacate, precum şi a sentinţei primei instanţe, căreia i se va trimite cauza spre rejudecare în vederea stabilirii raporturilor reale dintre fonduri în considerarea dispoziţiilor art. 617-618 C. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 1227 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa nr. 1034 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Moreni şi trimite cauza pentru rejudecare, la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8789/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8788/2005. Civil. încheiere de declinare... → |
|---|
