ICCJ. Decizia nr. 8789/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8789
Dosar nr. 7766/2005
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 septembrie 2004, I.R. şi N.B.B. au formulat contestaţie împotriva executării silite a sentinţei nr. 55 din 3 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, definitivă prin Decizia nr. 129 din 22 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, investită cu formulă executorie la cererea intimatei B.R.D. G.S.G., solicitând anularea formelor de executare, precum şi suspendarea executării.
În motivarea contestaţiei, întemeiate pe art. 399-402 şi art. 404 C. proc. civ., s-a arătat că:
- titlul executor se referă la inculpatul B.G.;
- executarea silită are ca obiect imobilul situat în Buşteni, sechestrat în baza Ordonanţei nr. 53/P/1997 din 5 octombrie 1998 a Parchetului General de pe lângă C.S.J., care viza bunurile inculpaţilor B.G. şi M.F. (cercetată separat);
- în procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator s-a consemnat că imobilul în discuţie este proprietatea SC A.T.T. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris la Judecătoria Câmpina sub nr. 1128 din 9 septembrie 1996;
- în realitate, imobilul menţionat a fost vândut succesiv, prin contracte autentice, transcrise la Judecătoria Câmpina, respectiv la 11 iunie 1996 de SC A.T.T. SRL inculpatei M.F., la 13 august 1996 de aceasta din urmă numitei S.E. şi la 17 aprilie 2003 de ultima cumpărătoare celor doi contestatori;
- la data indisponibilizării, imobilul aparţinea aşadar lui S.E., şi nu SC A.T.T. SRL, cum s-a trecut în procesul verbal de aplicare a sechestrului.
Judecătoria Sinaia, prin sentinţa civilă nr. 1005 din 17 decembrie 2004, a admis contestaţia, a anulat formele de executare şi executarea asupra imobilului, a dispus restituirea către contestatoare a chitanţei de consemnare a cauţiunii de 3.000.000 lei şi a respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
S-a reţinut că, la data luării măsurii de aplicare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaţilor B.G. şi M.F., imobilul supus executării silite aparţinea numitei S.E.
Intimata a declarat apel prin care a susţinut că această hotărâre este greşită deoarece:
- instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia şi nu a analizat apărările sale, formulate prin întâmpinare şi cu ocazia dezbaterilor;
- în baza procesului verbal de sechestru (a cărui anulare nici măcar nu s-a solicitat), a obţinut o inscripţie ipotecară asupra imobilului, ceea ce îi conferă dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla;
- titlul contestatorilor nu îi este opozabil, fiind dobândit ulterior luării inscripţiei ipotecare şi fără respectarea formelor de publicitate imobiliară.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin încheierea din 30 martie 2005, a suspendat judecata pricinii, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 7228/2005 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a reţinut că.
- pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti se află un dosar ce are ca obiect constatarea nulităţii contractelor succesive de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu;
- soluţia din cauză depinde de soluţia care se va pronunţa în acel dosar.
Contestatorii au declarat recurs prin care au solicitat casarea încheierii menţionate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti pentru continuarea judecăţii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că:
- suspendarea în baza art. 244 C. proc. civ. are un caracter facultativ;
- instanţa de apel nu a explicat în ce măsură dezlegarea pricinii care formează obiectul celuilalt dosar ar avea efecte în soluţionarea contestaţiei lor la executare.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- în considerentele încheierii atacate, instanţa s-a referit la un certificat emis de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, potrivit căruia intimata creditoare a atacat toate actele succesive de înstrăinare, solicitând constatarea nulităţii lor absolute şi totale;
- deşi motivarea încheierii este extrem de succintă, din cuprinsul acesteia rezultă că soluţia din cauza dedusă judecăţii depinde de soluţia care se va pronunţa în celălalt dosar;
- această concluzie este corectă, fiind evident că aprecierea făcută de o altă instanţă de judecată asupra legalităţii contractelor de înstrăinare a imobilului urmărit va influenţa în mare măsură soluţionarea contestaţiei împotriva executării lui silite.
Drept consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de contestatori va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii I.R. şi B.N.B. împotriva încheierii din 30 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2566/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2334/2005. Civil → |
|---|
