ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Carei, reclamanta Primăria orașului Tășnad a chemat în judecată pe pârâta A.E., solicitând anularea testamentului numitei S.I. din data de 9 februarie 1958, anularea certificatului de moștenitor nr. 93/2003, constatarea dreptului de proprietate publică al orașului Tășnad asupra Muzeului Orășenesc, pieței agroalimentare și a parcului din zona centrală a orașului cuprinse în certificatul de moștenitor amintit, rectificarea înscrierilor în Cartea funciară privitoare la bunurile precizate anterior, în sensul menționării acestora ca bunuri aparținând patrimoniului public al orașului Tășnad.
Pârâta A.E. a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Primăria orașului Tășnad.
Prin sentința civilă nr. 1434 din 17 noiembrie 2003, Judecătoria Carei a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a reținut în motivare că, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, primăria nu există ca instituție administrativă, calitatea procesuală activă aparținând orașului, ca unitate administrativ-teritorială, reprezentată de primar.
Curtea de apel Oradea, prin decizia civilă nr. 136/A din 27 februarie 2004, făcând aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul declarat de reclamantul Orașul Tășnad, reprezentat prin Primar, a anulat sentința civilă nr. 1434 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Carei și a acordat termen pentru judecarea fondului cauzei, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a cerceta fondul cauzei, interpretând excesiv de formalist cererea introductivă.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta A.E., solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
Recursul este inadmisibil.
în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.
în redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 59/2001, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 59/2001, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
într-o astfel de situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Cum, în speță, pârâta a declarat recurs împotriva unei hotărâri parțiale, acest recurs apare ca inadmisibil astfel că a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 258/2005. Civil → |
|---|
