ICCJ. Decizia nr. 258/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mangalia, Biroul de Carte funciară la data de 12 septembrie 2003, petenta Comuna 23 August, prin Primar a solicitat intabularea dreptului de proprietate a luciului de apă în suprafață de 994.852 mp, denumit lacul "Tătlăgeacul Mare", cu nr. cadastral 286.
în dovedirea dreptului de proprietate a fost depusă HCL nr. 20/2003 emisă de Consiliul local al comunei 23 August.
Prin încheierea nr. 3266 din 28 octombrie 2000, Judecătoria Mangalia, Biroul de Carte funciară, a respins cererea de intabulare în conformitate cu dispozițiile art. 51 din Legea nr. 7/1996 reținându-se, în esență, că titlul de proprietate depus de petentă nu este valabil.
împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 48,art. 49-52 din Legea nr. 7/1996 și art. 321 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 31/C din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat și cererea de intervenție în interes alăturat formulată de SC E.I. SRL ca inadmisibilă.
S-a reținut astfel că cererea de intervenție în interes alăturat intimatei "Biroul de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Mangalia" este inadmisibilă întrucât biroul de carte funciară nu este parte în proces, neavând calitatea de intimat, intervenienta ignorând împrejurarea că se afla în procedura necontencioasă reglementată de art. 331-339 C. proc. civ.
în ce privește apelul petentei, acesta a fost respins cu motivarea că terenul este proprietatea privată a statului și nu a unității administrativ teritoriale, aflându-se în folosința și administrarea SC O. SA care, prin protocolul 435 din 27 aprilie 2000 l-a predat Agenției Domeniilor Statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal, petenta Comuna 23 August, prin Primar, invocând, în esență, următoarele motive:
- hotărârea s-a dat cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității dezbaterilor întrucât a fost respinsă cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului petentei;
- decizia pronunțată cuprinde motive străine de apărarea părților, nefiind înlăturate motivat apărările petentei, astfel spus instanța de apel nu a soluționat motivele de apel;
- decizia s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, în sensul ca instanța de apel a stabilit regimul juridic al terenului, această operație nefiind compatibilă cu procedura necontencioasă de soluționare a cererii de intabulare.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs privitor la încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reținut, fiind neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Alin. (2) arată că, atunci când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Ori, în cauză, instanța de apel a respins cererea de amânare a cauzei, dar a amânat pronunțarea 7 zile pentru a da posibilitatea petentei să depună concluzii scrise, conformându-se astfel dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
în ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, nici acestea nu pot fi reținute, nefiind întemeiate.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, judecătorul de carte funciară verifică dacă actul juridic invocat drept titlu de proprietate întrunește condițiile enumerate în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
în urma verificării înscrisurilor depuse de recurentă, judecătorul de Carte funciară a constatat că titlul de proprietate depus de aceasta, respectiv HCL nr. 20/2003, nu este valabil.
Legea nr. 213/1998 reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, printre acestea nefiind indicată hotărârea de consiliu local decât atunci când aceasta se emite în scopul trecerii unor bunuri din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, pentru o cauză de utilitate publică, cu condiția ca acest bun să fi fost în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.
Ori, în speță, terenul este proprietatea privată a statului, acesta fiind în folosința și administrarea SC O. SA care, prin protocolul nr. 435 din 27 aprilie 2000 l-a predat Agenției Domeniilor Statului. Recurenta nu a făcut dovada că ar fi primit terenul respectiv de la Agenția Domeniilor Statului, acesta fiind în prezent concesionat către SC E.I. SRL.
în concluzie, motivele de recurs invocate de Comuna 23 August, prin Primar sunt neîntemeiate, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 286/2005. Civil → |
|---|
