ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Civil
| Comentarii |
|
Petentul M.I.D. a solicitat, prin contestația înregistrată sub nr. 1149 din 31 mai 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeței de 180 mp teren, situat în Adjud.
în motivarea contestației a arătat că restituirea în natură a imobilului în litigiu, preluat din patrimoniul autorilor săi, M.I. și M.E., este posibilă întrucât scopul de utilitate publică al exproprierii nu a fost realizat.
Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 127 din 22 mai 2003, a respins contestația.
S-a reținut că M.I. și M.E., autorii reclamanților, au avut în proprietate cota de 1/8 din imobilul-teren și construcție, în prezent demolată, situat în Adjud.
Imobilul, s-a mai arătat, a fost expropriat prin Decretul nr. 488 din 30 decembrie 1983 iar în prezent face parte din domeniul public al localității și este situat într-o zonă sistematizată.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 116 din 2 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de petentul M.I.D., împotriva sentinței civile nr. 127 din 22 mai 2003 a Tribunalului Vrancea cu motivarea că just prima instanță a reținut că restituirea în natură nu este posibilă.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 116 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a declarat recurs petentul M.I.D. care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că greșit s-a considerat că suprafața de teren este în litigiu nu poate fi restituită în natură.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate, total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
în speță, instanțele au reținut o corectă situație de fapt în sensul că terenul în litigiu face parte din domeniul public al orașului Adjud, are destinația de parcare situată într-o zonă sistematizată a localității.
Cum restituirea în natură nu este posibilă, corect Primăria orașului Adjud a soluționat cererea petentului în sensul că acesta beneficiază în condițiile Legii nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin echivalent.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 237/2005. Civil → |
|---|
