ICCJ. Decizia nr. 256/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 19 iunie 2003, reclamanta SC A.D.E. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E., să se constate că părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare provizoriu, prin care pârâtul a vândut, în schimbul prețului de 3.480.000 lei, achitat în parte, o suprafață de 1,16 ha teren arabil obligarea pârâtului de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și autorizarea intabulării.
Judecătoria Ineu, prin sentința civilă nr. 672 din 19 noiembrie 2003, a respins acțiunea, reținând în esență că actul exhibat de reclamantă nu îndeplinește una din condițiile esențiale prevăzute de art. 948 pct. 3 C. civ., pentru validitatea convențiilor, respectiv un obiect determinat, în cauză neexistând elemente suficiente pentru individualizarea terenului ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.
Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 224 din 25 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
în cauză, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC A.D.E. SRL Arad susținând în esență că în mod greșit instanțele au reținut că nu există elemente de identificare ale bunului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, întrucât acestea rezultă cu prisosință din contractul provizoriu și din titlul de proprietate nr. 85.306/2003, depus la dosar.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 3 C. civ., una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este ca aceasta să poarte asupra unui obiect determinat.
în speță, la 20 decembrie 2002, părțile au întocmit un înscris sub semnătură privată intitulat “contract provizoriu de vânzare-cumpărare" prin care au convenit asupra înstrăinării unei suprafețe de 1,16 ha teren arabil, fără a indica numărul topografic sau vecinătățile imobilului (f. 3 dos. 685/2003 al Judecătoriei Ineu).
în ceea ce privește titlul de proprietate nr. 85306 din 21.02.2003, emis în favoarea pârâtului pentru suprafață totală de 5,82 ha (f. 4 dos. fond) nu se poate stabili cu certitudine, așa cum susține recurentul, că terenul ce a făcut obiectul convenției este același cu cel înscris la pozițiile 3 și 6 din actul invocat, în condițiile în care aceste terenuri însumează doar 1,08 ha, iar promisiunea de vânzare-cumpărare poartă asupra unei suprafețe de 1,16 ha.
Cum, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, în mod corect au reținut instanțele nevaliditatea convenției încheiată de părți, în condițiile în care obiectul acesteia nu este determinat sau măcar determinabil.
în consecință, recursul reclamantei a fost respins, ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Civil → |
---|