ICCJ. Decizia nr. 239/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 6802 din 20 septembrie 2001 reclamanta V.I. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General, Primăria Municipiului București, SC H. SA, T.M.I. și T.M.E.E. și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 decembrie 1996 între Primăria Municipiului București prin SC H. SA și T.M.I. și T.M.E. și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 3 situat în București.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a notificat Primăria Municipiului București și a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului situat în București, trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, întrucât făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950.
A mai menționat reclamanta că este nul absolut contractul prin care Primăria Municipiului București prin SC H.N. SA a vândut pârâților T.M.I. și T.M.E. apartamentul nr. 3 din imobilul menționat întrucât bunul intrase în posesia vânzătoarei fără respectarea prevederilor de naționalizare a actului juridic încheiat, iar actul juridic este lipsit de cauză.
A mai precizat reclamanta că actul juridic a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 întrucât bunul a fost vândut înainte să se stabilească regimul juridic al acestuia, cu rea-credință.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită chemarea în judecată în calitate de pârât a lui T.M.M., succesor al pârâtei T.M.E.E. decedată la data de 27 februarie 1997, împreună cu pârâtul T.M.I.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1592 din 13 decembrie 2001 a respins acțiunea.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a notificat Primăria Municipiului București în condițiile art. 20-22 din Legea nr. 10/2001.
S-a considerat că imobilul în litigiu nu poate fi restituit reclamantei în natură întrucât imobilul a fost înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 340 din 23 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta V.I. împotriva sentinței civile nr. 1552 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, cu motivarea că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român cu titlu și a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
împotriva deciziei civile nr. 340 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs reclamanta V.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că: 1. greșit s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român cu titlu întrucât a făcut parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950; 2. eronat s-a considerat că vânzarea apartamentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii actului juridic formulase deja cerere de restituire în natură a imobilului iar cumpărătorii fuseseră notificați în acest sens; 3. instanțele au omis să se pronunțe asupra capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobilului; 4. contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu rea-credință.
Recursul este nefondat.
Reclamanta V.I. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 20 septembrie 2001, după intrarea în vigoare, la data de 14 februarie 2001 a Legii nr. 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Anterior, aceasta a notificat, în condițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 Primăria Municipiului București și a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, procedură aflată în curs de soluționare. Stabilirea caracterului abuziv al preluării fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, în condițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 se poate face cu respectarea normelor procedurale reglementate de acest act normativ iar nu pe calea dreptului comun.
Capătul principal de acțiune al cererii de chemare în judecată în prezentul litigiu îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 decembrie 1996 între Primăria Municipiului București prin SC H.N. SA, în calitate de vânzătoare și T.M.I. și T.M.E.E., în prezent decedată.
Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Prin art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea Statului.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect că apartamentul în litigiu a fost înstrăinat foștilor chiriași, titulari de contract de închiriere, în condițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Reclamanta nu a făcut dovada că la momentul încheierii actului juridic cumpărătorii au cunoscut că bunul înstrăinat nu aparține vânzătorului astfel încât just s-a reținut buna credință a acestora.
Respingându-se capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, s-a considerat că pârâții persoane fizice au dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, corect a fost respins și capătul de cerere având ca obiect revendicarea.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Civil → |
|---|
