ICCJ. Decizia nr. 2577/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr. 7050/2003, R.G.M. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 6198 din 9 iunie 2000 a aceleași judecătorii, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și depunând patru înscrisuri.
în motivarea cererii, revizuienta susține că înscrisul "copie-extras" eliberat de Arhivele Naționale la data de 2 iulie 2003, în urma cererii sale de la aceeași dată, face dovada dreptului de proprietate pretins prin acțiunea în revendicare și dacă ar fi fost cunoscut cu prilejul judecării fondului, ar fi condus la admiterea acțiunii, deoarece dovedea că nu trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, acesta nefiind pierdut.
Judecătoria Pitești, potrivit sentinței civile nr. 4976 din 5 decembrie 2003 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu motivarea că înscrisul obținut de revizuientă ulterior judecării procesului de revendicare, nu întrunește cererile "actului nou" în înțelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.și că reclamanta nu a fost împiedicată a-l obține în termen util, pentru a-l folosi în procesul de fond.
Curtea de Apel Pitești, cu decizia civilă nr. 599/A din 25 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientă, împotriva sentinței civile nr. 4976/2003 a Judecătoriei Pitești.
în motivarea deciziei se reține că potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca un înscris să aibă forța actului nou la care se referă textul, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții.
Actului depus de revizuientă îi lipsește condiția potrivit căreia actul să nu fi fost posibil a fi invocat în procesul de fond, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ultima dintre ele (invocată de revizuientă) nefiind dovedită. Simpla susținere că nu a cunoscut de existența actului, nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa.
Aceeași revizuient-reclamantă a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 599/A /2004 a Curții de Apel Pitești, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Astfel, apreciază că instanța nu a avut în vedere o adresă a Primăriei Poiana Lacului prin care i se aducea la cunoștință, după finalizarea procesului de revendicare, că actele atașate cererii de revizuire, se găsesc la "Arhivele civile" și nu avea de unde să știe de ele, deoarece trebuiau să se găsească la primărie.
De aceea consideră că actul nou depus în procesul de revizuire întrunește toate condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar cererea trebuia admisă.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect au reținut cele două instanțe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința lor.
Din interpretarea acestui articol, reiese obligativitatea îndeplinirii cumulative a mai multor condiții de actul nou invocat, lipsa unei condiții ducând la ineficacitatea înscrisului în cererea de revizuire.
în cazul în speță, revizuienta a invocat faptul că s-a aflat în imposibilitatea înfățișării înscrisului în instanță, datorită unor împrejurări mai presus de voința sa, având credința că actul trebuia să se găsească la primirea și nu la arhivele statului; că numai după ce primăria a infirmat-o că actele se găsesc la arhive, le-a și solicitat.
Adresa Primăriei Poiana Lacului emisă după finalizarea procesului de revendicare, prin care se răspunde revizuientei că actele ce le-a atașat apoi cererii de revizuire se găsesc în arhivele statului, nu influențează cu nimic soluționarea cauzei. Este de notorietate faptul că negăsind unele acte la diverse instituții, acestea pot fi căutate și găsite în arhivele statului, astfel că revizuienta se putea adresa arhivelor încă în cursul procesului de revendicare nefiind împiedicată să facă asemenea demersuri.
Practica judiciară a statuat în mod constant ca simplul fapt că partea a descoperit anumite înscrisuri probatorii, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră, care s-o fi împiedicat să și le procure, în timpul procesului de fond.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2558/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2548/2005. Civil → |
|---|
