ICCJ. Decizia nr. 2663/2005. Civil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 21 ianuarie 2002, sub nr. dosar 1298/2002, reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băilești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 583 din 21 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Băilești și obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 2500 mp. situată in intravilanul municipiului Băilești.

în motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 583/2001 i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de teren de 2500 mp situată în intravilanul municipiului Băilești, cu motivarea că aceasta i-a fost atribuită prin echivalent în extravilan în baza Legii nr. 1/2000.

De asemenea, reclamanta a susținut că motivarea cu care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură este neconformă cu realitatea, întrucât nu a primit nici o suprafață de teren în baza Legii nr. 1/2000, deși a făcut cerere de reconstituire potrivit dispozițiilor acestei legi, precum și că imobilul nu este afectat de detalii de sistematizare.

în drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001, iar în dovedirea cererii au fost administrate probe, respectiv înscrisuri și expertiză tehnică topometrică.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 522 din 10 decembrie 2002, a respins contestația formulată de reclamanta B.C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a beneficiat într-adevăr de reconstituirea dreptului de proprietate funciară pentru o suprafață totală de 1,85 ha, respectiv pentru 1,27 ha s-a eliberat titlu de proprietate, iar pentru cele 0,58 ha cu care reclamanta a fost validată conform Legii nr. 1/2000, stabilirea plasamentului se va face cu ocazia punerii în posesie și a eliberării titlului de proprietate.

Prima instanță mai arată, în motivarea sentinței, că regimul juridic al terenului a cărui restituire în natură se solicită a fost reglementat conform prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 și, prin urmare, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în dispozițiile art. 8 alin. (1) din această lege.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B.C., susținând, în esență, că în mod eronat instanța de fond a reținut că regimul juridic al terenului a cărui restituire o solicită a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, întrucât deși a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu i s-a reconstituit, precum și că prima instanță nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză tehnică topo, care confirmă că terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, putând fi retrocedat în natură.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 61 din 28 martie 2003, a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, față de prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în speță și față de concluziile raportului de expertiză tehnică topo, efectuat în cauză.

Instanța de apel, în completarea probatoriului, a admis și administrat proba cu cercetare locală.

Prin decizia civilă nr. 299 din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, rejudecând în fond, a admis contestația formulată de reclamanta B.C., a anulat dispoziția nr. 583/2001 a Primăriei Băilești, județul Dolj și a obligat primăria să restituie reclamantei suprafața de 1610 mp teren, conform raportului de expertiză tehnică, pentru diferență urmând să primească despăgubiri în echivalent.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză, cu accente pe expertiza tehnică topo, conform căreia suprafața de teren ce poate fi retrocedată este de 1610 mp, care include și aleea II folosită de IRE Craiova fără titlu juridic și că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băilești arătând că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,85 ha în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 și că terenul de sub aleea propusă a se restitui aparține proprietății publice și a fost concesionat SC E. SA, fiind singura cale de acces pentru pietoni și pentru autoturismele aparținând acestei societăți și locatarilor ce domiciliază în 8 blocuri din zonă.

Mai susține pârâtul, prin motivele de recurs, că în cauză a fost citat Consiliul Local Băilești, care nu are atribuții conform Legii nr. 10/2001 și, deci, nu are calitate procesuală pasivă, prin decizia atacată fiind obligată Primăria Municipiului Băilești.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape și anume, o etapă necontencioasă și o altă etapă contencioasă.

Această lege mai stabilește, prin prevederile art. 21 și părțile între care se vor desfășura aceste proceduri, respectiv "persoana îndreptățită" la restituire și "persoana juridică deținătoare a imobilului".

în art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptățite, prin decizie sau dispoziție motivată, a organelor de conducere ale unității deținătoare.

în alineatul al treilea al acestui articol se menționează și primăriile, în cazul cărora restituirea se face "prin dispoziția motivată a primarilor".

Este de reținut că cele două părți, "persoana îndreptățită" la restituire și "unitatea deținătoare", vor avea aceste calități atât în faza necontencioasă, cât și în faza contencioasă, neputând fi înlocuite de o altă parte.

Așadar, în procedura Legii nr. 10/2001 părțile sunt cele prevăzute expres de lege.

în speță, unitatea deținătoare este primăria, această calitate dându-i și poziția procesuală de intimată în cauză.

Or, recursul de față a fost formulat de o persoană fără calitate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv de Consiliul Local al Municipiului Băilești.

Astfel, se observă că recursul este declarat de Consiliul Local și poartă atât antetul, cât și ștampila acestuia.

Deci, recurentul Consiliul Local Băilești, deși în mod corect invocă chiar prin motivele de recurs că nu are atribuții conform Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă și, de asemenea, precizează că, prin decizia atacată, instanța de apel a obligat primăria la restituirea terenului către reclamantă, totuși, în mod eronat, declară recursul în nume propriu.

Față de cele ce preced, recursul a fost respins.

în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și cum, în cauză, intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanța depusă la dosar, recurentul-pârât a fost obligat la plata acestora.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2663/2005. Civil