ICCJ. Decizia nr. 2754/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 273 din 24 decembrie 2002, reclamanții K.E., J.C., T.G. și T.L. , reprezentați în judecată de mandatar S.L.Z. au chemat în judecată pe pârâtul Preventoriul TBC Gornești, solicitând anularea deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 emisă de pârâtă și în consecință, a dispune restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1483 Gornești, nr. top 142, 143, 143/a compus din casă, castel, anexe gospodărești și teren în suprafață de 5 ha, 1463 mp, situat administrativ în Gornești, preluat de Statul Român fără titlu valabil.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, defunctul T.M.(M.), că imobilul-casă a avut destinația de locuință, întregul imobil fiind expropriat în baza Decretului nr. 83/1949, deși nu era afectat unei exploatări agricole.
Conform borderoului de inventariere a bunurilor expropriate, poziția 31, terenul expropriat a fost evaluat la data exproprierii la 8.496.644 lei.
Imobilul este folosit ca preventoriu TBC, fiind utilizat și ca centru de plasament pentru circa 20 copii, din cauza degradării avansate fiind folosită o mică parte din acesta, imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal și prin urmare poate fi restituit în natură, cu atât mai mult, cu cât preluarea sa de către stat s-a făcut fără titlu.
La data de 14 februarie 2002, Consiliul Județean Mureș a depus o cerere de intervenție în nume propriu, solicitând admiterea acesteia cu consecința constatării că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Județului Mureș, având o destinație medico-socială, Preventoriul TBC, care este de interes public județean. Imobilul, conform art. 16 alin. (2)din Legea nr. 0/2001 a fost cuprins pe lista imobilelor întocmită de Consiliul județean Mureș și Prefectura Mureș înaintată Guvernului României, pentru a fi exceptată de la restituirea în natură.
Prin sentința civilă nr. 256 din 29 martie 2003 a Tribunalului Mureș a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanții K.E., C.J., T.L. și T.G., toți prin mandatar S.L.Z. împotriva deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 în contradictoriu cu pârâtul Preventoriul TBC Gornești și a fost admisă cererea de intervenție formulată de Consiliul Județean Mureș, constatându-se că imobilul-casă (castel) și anexe gospodărești, cu teren aferent în suprafață de 5 ha și 1463 mp înscris în C.F. nr. 1483 Gornești, nr. top 142, 143, 143/a face parte din domeniul public al județului Mureș.
în pronunțarea sentinței, tribunalul a reținut că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea termenelor prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, că într-adevăr imobilul este cuprins în domeniul public și că restituirea în natură este imposibilă, prin prisma dispozițiilor legale incidente. S-au indicat prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și cele din O.U.G. nr. 184/2002. S-a mai reținut că reclamanții nu au reușit să probeze că imobilul ar fi fost preluat fără titlu și că aceștia se vor bucura de măsuri reparatorii.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, contestatorii care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 163/A din 11 noiembrie 2003, păstrând integral hotărârea atacată întrucât nu au existat motive de reformare a acesteia.
în contra acestei decizii au declarat recurs, contestatorii susținând casarea în tot a deciziei atacate, admiterea plângerii contestatorilor și respingerea cererii de intervenție, anularea deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 a Preventoriului TBC Gornești, restituirea în natură a imobilului-casă (castel) anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață totală de 5 ha 1463 mp, situat în Gornești, județul Mureș, înscris în C.F. nr. 1483 a localității Gornești nr. top 142, 143, 143/a preluat de Statul Român fără titlu valabil.
Recursul este fondat.
Contestatorii au dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale, invocând nelegalitatea Decretului nr. 83/1949 de expropriere a imobilului, casă-castel plus teren, deși acesta nu era afectat unei exploatări agricole.
în cauză, dovedindu-se că, imobilul în discuție a aparținut autorului reclamanților și drept urmare statul nu poate invocat proprietatea asupra imobilului în baza unui titlu nul.
întrucât imobilul în speță este ocupat de o unitate bugetară de sănătate, conform prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 acesta a fost cuprins pe lista imobilelor exceptate de la restituirea în natură, astfel că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, alin. (4) al art. 16 din lege reglementează că "bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt pe durata afectațiunii de interes public, bunuri proprietate publice și au regimul prevăzut de lege".
Deci sub acest aspect, legiuitorul a înțeles să excepteze de la restituirea în natură a bunurilor proprietate publică care sunt pe durata afectațiunii de interes public indiferent de valabilitatea titlului cu care acestea au fost preluate de stat.
Rezultă, fără nici o îndoială atât clădirea cât și terenul aferent acesteia, luat cu titlu, fiind intravilan cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
în atare situație, problema de fapt de care depinde caracterizarea în drept a raporturilor dintre părți și justa soluționare a pricinii este aceea a delimitării terenurilor aferente clădirii Preventoriul TBC în raport de destinația și specificul acestuia de restul terenului din litigiu, pentru care, nu mai este aplicabilă Legea nr. 10/2001.
Probele administrate în cauză nu elucidează această chestiune de fapt.
în acest cadru, instanțele erau datoare să cerceteze și să administreze oricare alte probe și chiar să dispună din oficiu efectuarea unei expertize care să lămurească ce spațiu necesită un asemenea spital, pentru a delimita în mod strict terenul aferent clădirilor de restul terenului pentru care nu este aplicabilă Legea nr. 10/2001.
Pentru lămurirea acestei stări de fapt, rejudecarea litigiului de către instanța de apel este necesară.
Cu acest prilej, instanța de trimitere urmează să oblige părțile să depună la dosar toate actele legate de terenurile aferente clădirilor, cât și cele aferente terenurilor din extravilan în raport de care să stabilească care lege este aplicabilă, Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991.
Cu prilejul rejudecării, se vor avea în vedere celelalte susțineri din recurs, cu titlu de apărări.
în consecință, recursul a fost admis, a fost casată decizia din apel, dispunându-se trimiterea dosarului pentru rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2724/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2663/2005. Civil → |
|---|
