ICCJ. Decizia nr. 2858/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2858
Dosar nr.19159/1/2005
(nr. vechi 5201/2005)
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 486 din 27 aprilie 2004 Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de B.E. născută K. şi K.I. pentru anularea dispoziţiei 336/2003 a Primarului comunei Sâncrăieni.
În considerentele sentinţei s-a reţinut ca prin dispoziţia 339/2003 a primarului comunei, în mod corect li s-a respins contestatorilor notificarea atâta timp cât aceştia nu şi-au probat dreptul de proprietate asupra clădirii lor, edificată pe terenul proprietatea comunei şi nici preluarea acesteia în baza Decretului 92/1950, potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 1058 A din 13 decembrie 2004-a respins ca nefondat apelul declarat de B.E. împotriva sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a conchis ca în sistemul de carte funciară dovada dreptului de proprietate asupra unui imobil se face cu cartea funciară şi că reclamanţii nu au administrat o atare probă şi nici nu au lămurit situaţia juridică a imobilului.
În recursul declarat şi nemotivat în drept, contestatorii arată că instanţele au ignorat raţiunea reparatorie a Legii 10/2001 care exclude formalismul excesiv, deoarece nu au dat eficienţă înscrisului care atestă acest drept, cu atât mai mult cu cât nici o persoană nu a făcut cerere de restituire al acelui obiectiv-clădirea băii.
Împrejurarea potrivit căreia clădirea băii a fost trecută în administrarea Consiliului Popular Sâncrăieni prin Decizia 481 trebuie să constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deoarece proprietarii nu au fost despăgubiţi.
Recursul este întemeiat.
Instanţele au soluţionat contestaţia împotriva dispoziţiei 336/2003 a primarului comunei Sâncrăieni numai pe excepţia lipsei de legitimare a contestatorilor, de proprietari ai imobilului, adică de persoane îndreptăţite, ignorând înscrisul sub semnătură privată prin care clădirea băii era vândută de familia M. către antecesorii contestatorilor. Faptul că actul nu a fost înscris în Cartea funciară nu-i afectează efectul translativ al acestuia atâta timp cât, la rândul său dobânditorul nu îl înstrăinează şi ca o dovadă pertinentă este faptul că vila cu 11 camere înstrăinată de familia M. prin acelaşi înscris dat antecesorilor contestatorilor, le-a fost restituită contestatorilor în temeiul Legii nr. 112/1995.
Mai mult, documentele emise de Arhivele statului Harghita, certifică faptul că imobilul din Sântimbru-Băi a fost naţionalizat pe numele lui K.I. în temeiul Decretului 92/1950 la poziţia nr.134.
Actul de preluare, prezumă în accepţiunea art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi în lipsa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al persoanei individualizată în actul de autoritate.
Prin concluziile trase, regăsite în soluţiile pronunţate, instanţele au ignorat principiile de interpretare ale Legii nr. 10/2001 în favoarea celor îndreptăţiţi, finalitatea reparatorie a legii, principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate şi au manifestat un formalism excesiv.
Raportat la existenţa indubitabilă a dreptului de proprietate al contestatorilor, stabilit în cauză, instanţa de trimitere, Tribunalul Harghita urmează a se pronunţa în temeiul art. 26 pct. 3 asupra măsurii reparatorii în natură sau prin echivalent, în sensul art. 1 pct. 2 din Legea 10/2001, dispunând în ipoteza vizată de pct. 3 al art. 1din aceeaşi lege, ca unitatea deţinătoare să decidă în privinţa naturii măsurilor reparatorii prin echivalent.
În contextul celor de mai sus, în temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul declarat de K.I. şi B.E. va fi admis, casându-se Decizia şi desfiinţându-se sentinţa, urmare a admiterii apelului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii K.I. şi B.E. (născută K.) împotriva deciziei civile nr. 1058 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Casează Decizia atacată, admite apelul, desfiinţează sentinţa civilă nr. 486 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Harghita şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2804/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2869/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
