ICCJ. Decizia nr. 2767/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 27 martie 2003, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brașov prin primar, pentru a se constata nulitatea absolută a donației având ca obiect imobilul teren-grădină în suprafață de 957 mp situat în Brașov, județul Brașov, înscris în C.F.nr.25182 Brașov nr.top 680/2.
Motivând acțiunea, reclamantul a susținut că a fost proprietarul tabular al imobilului și a fost obligat să-l doneze statului, donația nefiind valabilă și prin prisma prevederilor art. 813
C. civ., întrucât nu există consimțământul statului exprimat în formă autentică referitor la acceptarea ofertei de donație.
La 16 aprilie 2003 pârâtul Municipiul Brașov a depus întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că nu a fost parte în contractul de donație.
în ședința publică din 22 mai 2003 de la Judecătoria Brașov, reclamantul, reprezentat prin avocat, a depus cerere prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinarea din 13 august 2003 Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov, a invocat la rându-i excepția lipsei calității procesuale pasive motivată prin dispozițiile art. 25 și art. 37 din Decretul nr. 31/1954.
în ședința publică de la 9 octombrie 2003 Judecătoria Brașov a admis excepția ridicată de Municipiul Brașov, a respins excepția ridicată de Ministerul Finanțelor Publice, a dispus scoaterea din cauză a Municipiului Brașov și a stabilit că Statul Român are calitate de pârât reprezentat fiind de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 8414 din 9 octombrie 2003 Judecătoria Brașov a admis acțiunea introdusă de reclamantul B.M. împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a constatat nulitatea absolută a donației făcută de reclamant cu privire la imobilul din Brașov, înscris în C.F.25182 Brașov nr.top 680/2, în prezent înscrisă în C.F.28116 Brașov nr.top 680/2, constând în grădină de 957 mp.
D.G.F.P. Brașov a declarat apel în numele Ministerului Finanțelor Publice susținând că prima instanță a respins nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive și a soluționat nelegal fondul pricinii.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 206/Ap din 15 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reținând că, față de obiectul pricinii constând în constatarea nulității absolute a unui contract de donație în care parte este Statul Român, în mod legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român.
Instanța de apel a cercetat și fondul cauzei, concluzionând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Brașov în numele și în baza mandatului încredințat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cu referire la reprezentarea statului se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Recursul vizează și modul de soluționare a fondului pricinii.
Recursul astfel formulat se privește a fi declarat de Statul Român, parte în proces, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 "Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop".
Conform art. 12 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local, iar în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, caz în care statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene sau de consiliile locale, care dau mandat scris președintelui consiliului județean, respectiv primarului.
în fine, prin art. 19,art. 21 alin. (1) și art. 38 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive, iar consiliile locale au, printre altele, și atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului.
în raport cu dispozițiile legale enunțate și de obiectul pricinii, constatarea nulității absolute a unui contract de donație, acțiune introdusă de reclamant în scopul aducerii imobilului donat în categoria celor preluate abuziv definite astfel prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, instanțele aveau obligația, în funcție de natura dreptului și finalitatea urmărită de reclamant, de a fixa cadrul procesual în limitele căruia judecata va avea loc.
Aceasta presupunea ca instanțele să analizeze calitatea procesuală pasivă a părților indicate de reclamant succesiv ca pârâte, anume Municipiul Brașov prin primar și ulterior Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, numai după ce ar fi stabilit natura juridică a imobilului obiect al contractului de donație în sensul dacă acesta a aparținut domeniului public sau privat al statului ori domeniului public sau privat al municipiului Brașov.
Ori, prima instanță și apoi instanța de apel, au statuat în sensul lipsei calității procesuale pasive a municipiului Brașov și existenței acestei calități în persoana Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, fără a face asemenea verificări, ceea ce constituie încălcarea rolului activ sub aspect procesual și cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca urmare, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) și (2) și art. 315 alin. (2) C. proc. civ., recursul a fost admis, hotărârile date în cauză au fost casate, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Brașov, care, în raport de cele mai sus arătate, va rezolva mai întâi problema calității părților astfel încât să lege raportul de drept procesual între titularii dreptului dedus judecății, iar apoi va soluționa fondul litigiului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2893/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2771/2005. Civil → |
|---|
