ICCJ. Decizia nr. 2853/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2853
Dosar nr. 7409/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 mai 1999 C.N.H. SA Petroşani a solicitat în contradictoriu cu O.S.I.M. Bucureşti, anularea brevetului de invenţie nr. 109229 acordat prin Hotărârea O.S.I.M. nr. 5/843 din 30 noiembrie 1994 pârâţilor D.I., A.V., F.A. şi R.V.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că acest brevet cu durată de valabilitate până la 15 aprilie 2014 a fost acordat cu încălcarea condiţiilor arătate în art. 7 din Legea nr. 64/1991 respectiv „o invenţie este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială"; s-a susţinut şi faptul că metoda de exploatare brevetată nu este rezultatul activităţii inventive a titularilor, fiind realizată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite prin contract de cercetare executat de I.C.P.M. SA Petroşani, având ca beneficiar E.M. Vulcan.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin sentinţa civilă nr. 625 din 1 iulie 2003, în rejudecare pe fond după casare cu trimitere în recurs în urma înlăturării excepţiei lipsei de interes invocate de pârâţi, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a motivat că metoda de lucru brevetată privind exploatarea cărbunelui în bazinul Văii Jiului îndeplineşte condiţiile prevăzute în acest sens de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 64/1991 întrucât aceste aspecte au fost analizate de O.S.I.M. şi expertul desemnat în cauză care confirmă valabilitatea invenţiei.
Reclamanta a cerut schimbarea în totalitate a sentinţei întrucât soluţia a fost întemeiată pe o expertiză întocmită cu încălcarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de art. 205 şi art. 212 C. proc. civ., care nu a răspuns la obiectivele fixate de instanţă cu atât mai mult cu cât s-a depus la dosar opinia separată a expertului asistent T.D. încuviinţat la cererea reclamantei; apelanta a mai susţinut că i s-a respins nemotivat cererea pentru efectuarea unei contraexpertize care ar fi putut conduce la admiterea acţiunii, unica soluţie legală şi temeinică în cauză.
În acelaşi sens s-a arătat că lucrarea în cercetare în discuţie reprezintă material didactic la Universitatea Tehnică Petroşani la fel ca şi lucrarea „Exploatări miniere subterane" autor Ştefan Covaci, Editura Didactică şi Pedagogică 1993, probă ignorată de prima instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV–a civilă, prin Decizia civilă nr. 148 din 5 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei, confirmând argumentele probatorii din expunerea sentinţei.
Referitor la opinia separată a expertului consilier al reclamantei Curtea a reţinut că „nu a fost pertinent argumentată astfel încât să poată duce la concluzia că soluţia tehnică protejată prin brevetul de invenţie nu ar fi îndeplinit condiţiile de brevetabilitate".
Împotriva deciziei s-a declarat recurs de reclamantă invocându-se aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) cu referire expresă la dispoziţiile art. 7, art. 8 şi art. 42 din Legea 64/91 şi mai ales art. 205 şi art. 212 C. proc. civ. privind necesitatea efectuării unei contraexpertize în cauză.
Această din urmă critică este întemeiată.
Raportul de expertiză judiciară în cauză cuprinde concluziile privind valabilitatea acordării brevetului de invenţie aparţinând expertului M.E. opinia concordantă a expertului pârâţilor B.A. şi opinia contrară a expertului din partea reclamantei D.T.; cererea reclamantei privind efectuarea unei contraexpertize întrucât nu s-a răspuns pertinent la obiectivele stabilite, susţinută şi în opinia expertului acesteia, a fost respinsă de instanţă cu motivarea că „i s-au încuviinţat toate obiectivele, toate obiecţiunile şi participarea unui consilier expert".
Soluţia este greşită sub acest aspect deoarece fiind de principiu că instanţele au latitudinea să încuviinţeze sau să respingă cererile de probe formulate de părţi, ele nu pot totuşi să o facă decât motivat, ceea ce în speţă nu s-a făcut, pronunţându-se o soluţie netemeinică şi nelegală; această obligaţie imperativă, de natură să garanteze dreptul la apărare al părţilor, era impusă în cauză şi de opinia contrară a expertului reclamantei înlăturată în acelaşi mod de prima instanţă mai ales că acţiunea a fost respinsă făcându-se apel la modul general doar la autoritatea concluziilor expertului în oficiu.
În consecinţă, având în vedere şi prevederile art. 314 şi art. 315 C. proc. civ. se va admite recursul reclamantei casându-se în totalitate Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare în apel la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Petroşani împotriva deciziei civile nr. 148 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2861/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2856/2005. Civil → |
|---|
