ICCJ. Decizia nr. 2933/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 15 august 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând acordarea de despăgubiri, în sumă de 200.000 Euro, pentru persecuțiile politice suferite în timpul regimului ceaușist.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 876 din 29 septembrie 2003 a anulat ca netimbrată cererea reclamantului, reținând că deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 100.095.000 lei, acesta nu a dat curs solicitării, precizând, prin adresă, că taxa respectivă nu se impune să fie achitată.
Prin decizia nr. 974 din 26 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul T.C.M.
Instanța de apel a reținut că prin încheierea din 17 martie 2004 s-a pus în vedere reclamantului să achite o taxă judiciară de timbru de 66.286.399 lei și timbru judiciar de 50.000 lei, însă acesta a invocat prevederile art. 15 pct. f din Legea nr. 146/1997 în raport de care nu datorează taxa de timbru. Curtea a respins cererea reclamantului, constatând că situația reglementată de textul de lege invocat nu se aplică cazului în speță.
împotriva deciziei date în apel a declarat recurs reclamantul T.C.M., arătând că refuzul de a plăti taxa judiciară de timbru a fost întemeiat pe faptul că din actele depuse rezultă că a fost persecutat și urmărit politic, în perioada 1971-1989, motiv pentru care este îndreptățit la acordarea unor daune morale.
Recursul este fondat.
în mod eronat, instanța de apel a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru de 66.286.399 lei, în condițiile în care instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată, întrucât în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru pentru apel era în cuantum de 34.000 lei.
Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul a arătat că pentru opoziția publică și permanentă împotriva regimului politic de la acea vreme a fost supus la mai multe persecuții, constând în internarea în spitale de psihiatrie, eliminarea din învățământ și expulzarea din județul unde avea repartiție guvernamentală și domiciliu stabil.
Se reține că la data de 9 aprilie 1990 a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 118, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, act normativ care s-a dorit a compensa privațiunile suferite de persoanele persecutate de regimul comunist prin acordarea unor drepturi acestora.
Din economia dispozițiilor Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, reiese că având în vedere caracterul reparatoriu al acestuia, acțiunea de față nu este supusă taxelor judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și hotărârea instanței de fond și s-a trimis cauza acesteia din urmă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2977/2005. Civil → |
|---|
