ICCJ. Decizia nr. 2938/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 5398 din 25 iunie 2001, reclamantul V.P. a solicitat în contradictoriu cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comunei Milcovul, județul Vrancea reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 0,6 ha, care a aparținut antecesorului său V.G., predat la C.A.P.
La data de 17 decembrie 2001, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și asupra altor terenuri, respectiv 2 ha extravilan, 1 ha intravilan și despăgubiri bănești pentru locurile de casă înstrăinate de C.A.P. către alți locuitori ai comunei și pentru 0,5 ha de vie.
La interogatoriul luat din oficiu la data de 21 ianuarie 2002, reclamantul și-a precizat pretențiile pentru suprafața de 3,5 ha teren arabil.
Prin sentința civilă nr. 95 din 21 februarie 2002, Judecătoria Focșani a respins acțiunea, confirmând poziția exprimată de pârâtă, cu motivarea că solicitarea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legilor nr. 169/1997 și respectiv nr. 1/2000.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 262 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea.
La data de 10 iunie 2002, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile a Tribunalului Vrancea nr. 262 din 29 aprilie 2002; în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Galați, secția civilă, a constatat perimarea recursului, prin decizia nr. 1214/R din 3 octombrie 2003.
Reclamantul a declarat recurs, înregistrat la data de 3 octombrie 2003, prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Galați, secția civilă, nr. 1214/R/2003.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
în speță, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 262 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea a fost înregistrat la data de 10 iunie 2002 și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata lui a fost suspendată la data de 19 august 2002.
Recursul a stat în nelucrare până la 18 septembrie 2003 când, din oficiu, a fost repus pe rol, fixându-se termen pentru constatarea perimării la data de 3 octombrie 2003.
Efectul perimării este de a repune părțile în situația juridică anterioară, ceea ce înseamnă că odată cu acțiunea cade și efectul ei întreruptiv de prescripție; mai exact, o nouă acțiune este admisibilă numai dacă între timp nu s-a prescris dreptul material la acțiune.
în cazul perimării recursului, efectul este nu numai stingerea judecății la instanța de recurs, ci și împiedicarea exercitării din nou a dreptului de recurs.
Este adevărat că în alin. (2) al art. 253 C. proc. civ. se stabilește că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, dar textul trebuie interpretat în sensul că hotărârea de perimare este supusă recursului numai atunci când, potrivit normelor de drept comun procesual, ea ar fi fost atacabilă cu recurs; în caz contrar, cum este cel de față, ne-am afla în situația acceptării recursului la recurs, ceea ce nu se admite în sistemul procesual românesc.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantului a fost respins ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2932/2005. Civil → |
|---|
