ICCJ. Decizia nr. 3199/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 16 mai 2003, reclamanta M.P. a solicitat ca pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B.N.R. să fie obligați la restituirea bunurilor confiscate abuziv constând în 6 monede de aur.
Prin sentința civilă nr. 1635 din 2 septembrie 2003, Judecătoria Caransebeș a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B.N.R., sucursala Timiș și B.N.R. A obligat pârâta B.N.R. să restituie reclamantei 6 monede a 20 Koroane maghiare din aur, cu toarte din aur cu efigia "Frantz Josef", în picioare, două emisia anului 1900 și celelalte emisia anilor 1893, 1892, 1901 și 1905, în greutate totală de 41,05 grame, iar în situația în care acestea nu se mai regăsesc în materialitatea lor a obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei contravaloarea lor în lei la momentul executării hotărârii judecătorești, conform prețului aurului practicat de B.N.R.
Competența soluționării apelului declarat de pârâta D.G.F.P. Caraș Severin împotriva hotărârii instanței de fond a fost declinată de Tribunalul Caraș Severin prin decizia civilă nr. 645 din 12 noiembrie 1993 în favoarea Curții de Apel Timișoara, care prin decizia civilă nr. 13 din 20 ianuarie 2004 a respins apelul.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Caraș Severin.
Recursul este inadmisibil.
Obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată de reclamantă, îl reprezintă contravaloarea obiectelor de aur confiscate, în greutate totală de 41,05 grame sau restituirea în natură a acestora.
în anul 2003, când a fost introdusă acțiunea, prețul de referință al gramului de aur fin practicat de B.N.R. era de 375.351 lei, astfel încât valoarea totală a aurului confiscat și deci a procesului este în cuantum de 15.408.158,55 lei.
Potrivit art. 2821alin. (1), în forma introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei.
Or, în speță, după cum s-a arătat, valoarea litigiului este sub cuantumul de 200 milioane lei, astfel încât în mod eronat, Curtea de Apel Timișoara a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, în realitate, în raport de dispozițiile legale precizate, aceasta este recurs.
Față de cele de mai sus, se reține deci că hotărârea instanței de fond este o hotărâre nesupusă apelului, motiv pentru care ne aflăm în prezența unui veritabil "recurs la recurs".
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât a fost respins ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3048/2005. Civil → |
|---|
