ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3390
Dosar nr. 19457/200.
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1089 din 17 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte cererea principală şi, în consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale ca fiind prescrisă, s-au respins cererile de chemare în garanţie formulate de Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu SC P. Bucureşti SA şi SC P.C. SRL ca rămase fără obiect.
Prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului-vânzător la remedierea viciilor ascunse apărute la garsoniera pe care o deţine, însă dreptul material la acţiune privind viciile ascunse ale unei construcţii se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la data descoperirii viciilor, care trebuie să se constate cel mai târziu în 3 ani de la data predării construcţiei.
S-a apreciat că viciile nu au fost ascunse cu viclenie de către pârâtul vânzător deoarece atât la recepţia preliminară, cât şi la recepţia finală nu s-au constatat nereguli ori deficienţe ale construcţiei. Reclamantul a cunoscut despre existenţa viciilor încă din anul 2001 când a fost obligat prin hotărâre judecătorească la refacerea terasei blocului.
S-a considerat, de asemenea, că faţă de prevederile art. 5 din Decretul nr. 167/1958 acţiunea este prescrisă.
Termenul de 10 ani prevăzut de Legea nr. 10/1995 nu se aplică în cauză întrucât acesta reglementează răspunderea pentru viciile construcţiei a proprietarului, fabricantului, executantului, deci a altor persoane decât vânzătorul.
Dat fiind că acţiunea a fost apreciată ca prescrisă, cererile de chemare în garanţie formulate de pârât au rămas fără obiect.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII–a, prin Decizia civilă nr. 785 A din 30 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat reţinând că în raport de procesul-verbal de recepţie finală nr. 98/103 din 15 iunie 1998 (în care se face referire la faptul că imobilul recepţionat cu procesul-verbal la terminarea lucrărilor s-a comportat corespunzător în perioada 12 septembrie 1996 până la întocmirea procesului-verbal din 15 iunie 1998) şi în lipsa altor dovezi nu se poate reţine că viciile au fost ascunse cu viclenie de către vânzător. Apelantul a ocupat garsoniera în calitate de chiriaş începând cu 16 octombrie 1996.
Prima instanţă a apreciat corect că potrivit art. 5 şi art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 dreptul material la acţiune privind viciile ascunse ale unei construcţii se prescrie în termen de 6 luni de la data descoperirii acestora, fără ca această dată să se situeze după împlinirea a 3 ani de la data predării construcţiei. În cauză, acest termen nu a fost respectat.
S-a evidenţiat şi faptul că în anul 2001 reclamantul a fost chemat în judecată pentru refacerea terasei, acţiune ce a format obiectul dosarului nr. 6551/2001, ori de la acel moment nu se poate considera că apelantul a cunoscut viciile şi a început să curgă termenul de prescripţie a dreptului la acţiune.
Termenul de 10 ani prevăzut de Legea nr. 10/1995 vizează obligaţia altor persoane decât vânzătorul de a răspunde pentru viciile construcţiei faţă de beneficiarul lucrării (termenul calculându-se în raport de data recepţiei lucrării).
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul arătând că în mod greşit s-a apreciat că Legea nr. 10/1995 se referă numai la răspunderea pentru vicii ascunse ale constructorului şi nu ale vânzătorului.
Recursul este nefondat.
În privinţa termenului legal incident, în cauză, se constată că instanţele au aplicat corect legea.
Potrivit art. 5 din Decretul 167/1958 dreptul la acţiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Art. 11 al aceluiaşi act normativ prevede că prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă de la data descoperirii însă, pentru construcţii, nu mai târziu de 3 ani de predare.
Analizând actele existente la dosar se constată că recepţia finală a construcţiei a fost efectuată la data de 15 iunie 1998 când s-a întocmit procesul-verbal de recepţie finală nr. 98/103. Reclamantul a depus prezenta cerere prin care a solicitat obligarea vânzătorului la remedierea viciilor ascunse la data de 13 martie 2003, cu depăşirea termenelor de 6 luni şi 3 ani prevăzute de art. 5 şi art. 11 din Decretul nr. 167/1958.
Conform art. 29 al Legii nr. 10/1995 nu vânzătorul, ci „proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse de construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic răspund pentru viciile ascunse într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării".
Aşa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei civile nr. 785/A din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3397/2005. Civil → |
|---|
