ICCJ. Decizia nr. 3395/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3395
Dosar nr.19479/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta C.N.P.A.D.A.S. a chemat în judecată pârâtele SC O. SA şi SC O.T. SRL pentru obligarea acestora să le lase în proprietate şi posesie imobilul construit pe un teren cu 24 de izvoare cooptate situat în Olăneşti identificat la poziţia 10 din actul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2619/1945 de Tribunalul Ilfov având ca vecini la Est strada B. şi Aleea T., la Vest strada L., la Nord un teren pe care se află Vila nr. 9 şi la Sud un alt teren.
Tribunalul Vâlcea prin încheierea nr. 20 din 13 februarie 2004 pronunţată în dosarul nr. 3225/2004 a scos de pe rol cauza şi, urmare strămutării admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 1241 din 11 februarie 2004, a trimis cauza spre judecare Tribunalului Prahova.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 337 din 14 aprilie 2004 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC O. SA şi a respins acţiunea faţă de cele două pârâte pentru autoritate de lucru judecat.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC O.T. SRL şi s-a luat act că această pârâtă a renunţat la invocarea excepţiilor de prematuritate şi de inadmisibilitate a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin prezenta acţiune reclamanta a solicitat revendicarea unui imobil din Olăneşti, deţinut în prezent de pârâta SC O. SA şi care din 1945-1948, sub denumirea de societatea omonimă O., a funcţionat sub administrarea fostei Case de Asigurări Sociale şi a fost transformată din 1959 în Întreprinderea Balneară de Stat Olăneşti.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi pe art.174 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut că reclamanta din 2003 a mai revendicat acest imobil în temeiul art. 480 C. civ. de la SC O. SA.
Dosarul nr. 966/2003 al Tribunalul Vâlcea a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 288 din 22 aprilie 2003, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 123 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti care a respins apelul.
În considerentele sentinţei mai sus amintite s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului şi nici a preluării bunului de către stat din patrimoniul acesteia.
Instanţa a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 228 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Astfel aceeaşi reclamanta a solicitat revendicarea aceluiaşi imobil invocând acelaşi act de proprietate nr. 2619/1945 şi întemeindu-se pe acelaşi temei, art. 480 şi art. 481 C. civ., cât priveşte identitatea pârâţilor s-a apreciat că dispoziţiile art. 1201 C. civ. are în doctrina de specialitate o interpretare nerestrictivă fiind consideraţi ca parte din proces alături de părţile efectiv participante prin extindere şi persoane care nu au figurat în proces cum este de pildă cazul succesorilor în drepturi.
Instanţa a apreciat că în această din urmă categorie se poate încadra şi pârâta din prezenta acţiune, SC O.T. SRL faţă de SC O. SA .
SC O.T. SRL fiind acţionar majoritar în cadrul SC O. SA, ca urmare a procesului de privatizare.
În sfârşit s-a mai reţinut că practica a statuat că există autoritate de lucru judecat când reclamantul care a pierdut procesul cheamă ulterior în judecată alături pârâtul din primul proces şi nu al doilea pârât.
S-a mai reţinut că SC O.T. SRL îşi justifică poziţia procesuală pasivă datorită poziţiei sale juridice în raport de pârâta SC O. SA, deţinătorul potrivit regulilor privatizării în proprietate împreună cu SC O. SA proprietatea asupra imobilului revendicat.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 2371 din 9 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei care a criticat soluţia pentru nelegala reţinere a autorităţii de lucru judecat şi grave confuzii care se fac când se pune semnul identităţii între cele două pârâte.
Pentru a motiva respingerea apelului Curtea, a reţinut că s-a întrunit în cauză tripla identitate de obiect, cauză şi părţi s-a reţinut că în mod corect s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC O.T. SRL întrucât prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. AG 33 din 29 noiembrie 2000, SC O.T. SRL a cumpărat pachetul majoritar deţinut de stat în procent de 39,976% din capitalul social, contract ce a rămas în fiinţă. Sub acest aspect s-a mai constatat că a fost respinsă acţiunea reclamantei de anulare a actului privatizării (sentinţa civilă nr. 587/2002 a Tribunalului Vâlcea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 673/R/C din 2 noiembrie 2002 a Curţii de Apel de Apel Piteşti).
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamanta care a invocat aceleaşi motive ca şi în apelul declarat în cauză greşita constatare că operează în speţă autoritatea de lucru judecat, că nu s-a stabilit întinderea şi natura drepturilor celor două pârâte asupra imobilului şi că dacă şi al doilea pârât are calitatea procesuală este vorba de două părţi diferite care face inaplicabil art. 1201 C. civ.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.
Deşi recursul nu a fost motivat în drept, prin expunerea faptică a criticilor, se poate deduce că acestea se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile sunt neîntemeiate, instanţele argumentând amplu şi documentat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
Singura discuţie pe care o face reclamanta sub aspectul aplicării art. 1201 C. civ. se referă la identitatea de părţi. Deşi reclamanta contrazice analiza instanţei cu privire la acest aspect, nu aduce motive de fapt şi de drept pentru a infirma sau a arăta nelegalitatea soluţiei de respingere a acţiunii pentru aplicarea acestei excepţii.
Susţinerea că instanţele ar fi putut să stabilească mai întâi natura şi întinderea dreptului de proprietate al pârâtelor asupra bunului este irelevantă sub aspectul aplicării excepţiei invocate. Esenţială este stabilirea în cauză a împrejurării că proprietatea aparţine altor persoane decât reclamantei care a mai solicitat de la aceste persoane imobilul în acelaşi temei.
Pentru considerentele arătate se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.P.A.D.A.S. împotriva deciziei civile nr. 2371 din 9 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3266/2005. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9172/2005. Civil → |
|---|
