ICCJ. Decizia nr. 3434/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3434
Dosar nr. 19447/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 august 2002, reclamanţii M.A. şi M.E. au chemat în judecată pe pârâta C.S. solicitând anularea certificatului de moştenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 şi radierea intabulării efectuate în C.F. 496 Ulma, cu privire la parcela 2093 în suprafaţă de 2903 mp şi 445 mp ce a aparţinut autorului reclamanţilor M.P.
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 21 februarie 2003 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor ce au fost obligaţi să plătească pârâtei suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut din probele administrate că autorii reclamanţilor, respectiv M.P. şi M.M., figurează înscrişi ca proprietari asupra mai multor parcele de teren din comuna Nisipitu conform adeverinţei nr. 126/1932 eliberată de Judecătoria rurală Seletin, dar printre acestea nu se numără şi parcela în cauză cu nr. 2093.
Deşi prin sentinţa civilă nr. 3911 din 16 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanţilor cu privire la mai multe imobile situate pe raza satului Ulma printre care şi suprafaţa de 2166 mp situată în intravilan, identificată cadastral prin parcela 1 F din corpul de proprietate nr. 2105, aceasta nu este identică cu suprafaţa înscrisă în certificatul de moştenitor a cărui anulare s-a cerut prin care pârâta, s-a constatat că este unica succesoare a defuncţilor D.I. şi D.E.
Întrucât reclamanţii nu şi-au dovedit susţinerile din acţiune, instanţa de fond le-a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 478 din 11 august 2004 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa judecătoriei şi a admis acţiunea acestora.
Drept urmare a anulat în parte certificatul de moştenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 în sensul excluderii din masa succesorală a suprafeţei de 2166 mp din parcela fânaţ, de 3500 mp.
S-a dispus radierea intabulării din C.F. 496 Ulma a acestei suprafeţe din parcela funciară nr. 2093 înscrisă pe numele pârâtei.
Totodată pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor apelanţi cheltuieli de judecată în sumă de 6.240.000 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri, pe baza înscrisurilor şi a raportului de expertiză (probă administrată în apel) instanţa de apel a reţinut că potrivit evidenţelor cadastrale autorul apelanţilor-reclamanţi, respectiv M.P. a figurat ca având în proprietate mai multe suprafeţe de teren dintre care unele parcele se aflau pe raza comunei Ulma.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâta stăpâneşte suprafaţa de 2166 mp teren ce s-a constatat a fi proprietatea apelanţilor-reclamanţi prin sentinţa civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuţi.
Cum pârâta nu a putut dovedi modul de transmitere a terenului de la autorii apelanţilor la autorii săi şi având în vedere că în evidenţele cadastrale terenul apare în proprietatea lui M.P., autorul apelanţilor, tribunalul a admis apelul reclamanţilor şi a anulat în parte certificatul de moştenitor nr. 17/2002.
Reţinând că titlul în baza căruia s-a dispus înscrierea pârâtei în evidenţele cadastrale nu a fost valabil, în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996 a dispus radierea acestui drept.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta C.S. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 11 C. proc. civ.
Recurenta susţine că a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor-reclamanţi asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat, deşi era hotărâtoare în cauză.
De asemenea se susţine că intimaţii-reclamanţi nu au dovedit că parcela nr. 2093 a aparţinut autorilor lor, iar prin sentinţa civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuţi s-a constatat că aceştia sunt proprietari ai terenului în suprafaţă de 2166 mp ce face parte din parcela nr. 2105, distinctă de cea în cauză.
Recurenta menţionează că sentinţa civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuţi nu-i este opozabilă iar instanţa de apel a ignorat conţinutul adeverinţei nr. 126/1932 emisă de Judecătoria rurală Seletin din care reiese că M.P., autorul intimaţilor, nu a avut în proprietate parcela nr. 2093 pe care o revendică aceştia.
Cum autorii intimaţilor nu aveau în proprietate parcela nr. 2093, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că, recurenta nu a dovedit modul de transmitere a terenului de la autorii reclamanţilor la autorii săi.
Intimaţii au invocat nulitatea recursului în raport de împrejurarea că art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că aceasta face posibilă încadrarea cererii în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., chiar dacă recurenta a precizat şi motivul conţinut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. ce a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 şi nu mai poate fi analizat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de observat că în faţa instanţei de fond recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor-reclamanţi ce a fost unită cu fondul (fila 58 dosar fond) şi la care instanţa nu a răspuns iar prin sentinţa pronunţată a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Acest incident procedural este conţinut şi de întâmpinarea depusă de recurentă în apel prin care contestă calitatea intimaţilor de proprietari ai imobilului în litigiu (fila 46 dosar apel).
Excepţia dirimantă a lipsei calităţii procesuale active reprezintă un mijloc de apărare asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat deşi era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii. Sub acest aspect instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar aşa încât Decizia pronunţată în apel va fi casată.
Cu ocazia rejudecării excepţia lipsei calităţii procesuale active va fi analizată atât sub aspectul dreptului terţilor de a cere anularea unui certificat de moştenitor iar în caz afirmativ, se va cerceta dacă terenul în litigiu, cuprins în parcela nr. 2093 din comuna Ulma, a aparţinut în proprietate autorilor intimaţilor-reclamanţi câtă vreme adeverinţa cadastrală nr. 126/1932 (fila 10 dosar judecătorie) nu atestă acest lucru iar sentinţa civilă nr. 3911/2002 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi nu-i este opozabilă recurentei (care nu a fost parte în acel proces) şi se referă la suprafaţa de teren din parcela nr. 2105 din comuna Ulma.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Suceava competentă să soluţioneze apelul conform art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. modificat prin OUG nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.S. împotriva deciziei nr. 478 din 11 august 2004 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Civil → |
|---|
