ICCJ. Decizia nr. 3420/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3420
Dosar nr.3511/2005
Şedinţa de la 26 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 23 februarie 2004 Judecătoria Gheorghieni a admis acţiunea reclamanţilor C.P. şi M. împotriva pârâţilor P.J. şi B.G.M. a constatat masa de partajat, a stabilit cotele fiecărei părţi asupra imobilului înscris în C.F. nr. 12431 Gheorghieni şi a dispus ieşirea din indiviziune, în natură cu excepţia unor părţi asupra căruia au rămas în indiviziune forţată. S-a constatat că ap. 2b este proprietatea personală a pârâtului P.J.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia nr. 716/A din 16 septembrie 2004 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa atacată, a dispus ieşirea din indiviziune, s-a menţinut indiviziunea forţată asupra terenului aferent, s-au stabilit sulte şi a fost respinsă ca nefondată cererea pârâţilor de aderare la apelul reclamanţilor.
Recursul declarat de pârâţi împotriva acestor decizii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 30 noiembrie 2004, instanţă care prin încheierea nr. 115D pronunţată la 10 ianuarie 2005 în dosarul nr. 15219/2004, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, văzând obiectul litigiului şi dispoziţiile art. 3 pct. 21 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate de OUG nr. 65 din 1 septembrie 2004.
Măsura declinării a fost luată în conformitate cu dispoziţiile art. II pct. 3 din Legea nr. 493/2004 pentru aprobarea OUG nr. 65/204.
Curtea de Apel Târgu-Mureş primind cauza la 19 ianuarie 2005, privind Decizia nr. 165/R din 17 februarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constatând conflict negativ de competenţă a trimis cauza spre soluţionare acestei din urmă instanţe.
S-a motivat în esenţă această decizie pe împrejurarea că dispoziţiile Legii nr. 493/2004 nu pot fi interpretate în sensul că nu toate recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie trimise la curţile de apel fiind necesar să se distingă între decizii pronunţate de aceste curţi şi decizii pronunţate în apel de alte instanţe, respectiv de tribunale.
Ca urmare s-a convenit că nu se poate soluţiona de curtea de apel recursul îndreptat împotriva unei hotărâri pronunţate în apel de aceeaşi curte.
Soluţionarea conflictului negativ de competenţă este stabilită de lege în dispoziţiile Codului de procedură civilă art. 20-23.
În acest capitol nu este prevăzută situaţia conflictului negativ de competenţă ivit între instanţă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este de asemenea de remarcat că atribuţiile diferitelor structuri organizatorice ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (secţii, Secţii unite, Completul de 9) sunt stabilite în mod expres prin prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, printre atribuţiile Secţiilor unite nu sunt consacrate şi acelea privitor la soluţionarea conflictelor de competenţă (art. 23 din Legea nr. 304/2004; art. 26 din vechea Lege nr. 56/1993 abrogat).
Aceeaşi situaţie există şi cât priveşte competenţa completului de 9 judecători.
Soluţionarea conflictului de competenţă este dată de art. 21 lit. h) din Legea nr. 304/2004 [vechiul art. 23 lit. 2) din Legea nr. 56/1993 abrogat] în competenţa secţiilor Înaltei Curţi, în cazurile prevăzute de lege adică în situaţiile arătate de codul de procedură civilă în art. 22 alin. (3).
Aşa fiind, în concordanţă şi cu jurisprudenţa mai veche şi mai recentă a Înaltei Curţi, instanţa căreia i se trimite cauza spre soluţionare, prin declinare de competenţă dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să se conformeze acestei decizii.
In această împrejurare hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are o dublă funcţie, hotărâre de declinare de competenţă şi regulator de competenţă.
Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile luate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 10 ianuarie 2005, nr. 115D în temeiul art. II din Legea nr. 493/2004 urmează a stabili competenţa de soluţionare a recursului împotriva deciziei nr. 216 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii P.J. şi B.G.M. în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3421/2005. Civil → |
|---|
