ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3417
Dosar nr. 2397/2005
Şedinţa de la 26 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4064 din 28 mai 2004, reclamanţii U.C. şi U.E. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi anulată acţiunea ce a constituit obiectul dosarului nr. 1207/2002.
Prin precizarea de acţiune reclamanţii au solicitat anularea acţiunii „îmbogăţire fără justă cauză", obiect al dosarului nr. 1207/2002.
În motivarea acţiunii a arătat că s-a comis o eroare judiciară prin faptul că instanţa nu a observat că acţiunea din dosarul nr. 1207/2002 nu putea fi încadrată în acţiunea privind îmbogăţirea fără just temei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480-481, art. 487 şi art. 494 C. civ. şi art. 48, art. 135 din Constituţia României, cu precizarea că dispoziţiile art. 48 au fost invocate numai pentru îndreptarea erorii judiciare nu şi pentru despăgubiri.
Curtea de apel sesizată cu acţiunea a reţinut că nu intră în competenţa sa materială în primă instanţă, art. 3 C. proc. civ., stabilind competenţa sa ca instanţă de fond, de control judiciar, cât şi a competenţei diverse.
Astfel, s-a reţinut că în primă instanţă curţile de apel judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Deoarece reclamantul a înregistrat cererea în primă instanţă la Curtea de apel, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. C. proc. civ. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş prin sentinţa civilă nr. 175 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 255 din 18 ianuarie 2005 la Judecătoria Caransebeş.
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 3 februarie 2005, Judecătoria Caransebeş a constatat că acţiunea reclamanţilor U.C. şi U.E. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect eroare judiciară este de competenţa Tribunalului Caraş Severin.
În baza art. 20-22 C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învestită cu cauza reţine următoarele :
Conflictul de competenţă reprezintă o situaţie de care două sau mai multe instanţe judecătoreşti, ori alte organe cu activitate jurisdicţională se consideră deopotrivă competente să soluţioneze o pricină sau, dimpotrivă, se consideră toate necompetente şi îşi declină reciproc competenţa.
În speţă, Curtea de Apel Timişoara investită iniţial cu cererea şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Caransebeş, care la rândul său a stabilit că în raport de obiectul pricinii competenţa revine Tribunalului Caraş Severin.
În această situaţie se reţine că nu există conflict de competenţă şi deci nu este cazul a se da un regulator de competenţă, deoarece instanţa în favoarea căreia s-a declarat competenţa (Tribunalul Caraş Severin) nu a fost sesizată cu soluţionarea cauzei.
Una din condiţiile pentru a se da un regulator de competenţă este ca cel puţin una dintre instanţe să fie competentă să soluţioneze cauza respectivă.
Această instanţă sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă consideră că nici una dintre instanţele sesizate nu este competentă, va trimite cauza pe cale administrativă Tribunalului Caraş Severin, existând posibilitatea ca această din urmă instanţă să-şi decline competenţa, dacă este cazul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Scoate de pe rol dosarul şi trimite cauza la Tribunalul Caraş-Severin.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3420/2005. Civil → |
|---|
