ICCJ. Decizia nr. 3425/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3425
Dosar nr. 19247/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2003, reclamantul C.S.B. a solicitat în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti, H.P.A.E., Primarul sectorului 1 Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti anularea dispoziţiei nr. 282 din 20 februarie 2003 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 917 din 10 noiembrie 2003 a admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii acţiunii precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului sectorului 1 Bucureşti şi a respins cererea formulată de reclamantul C.S.B.
Totodată au fost respinse excepţiile lipsei de interes a acţiunii şi a netimbrării acesteia ca neîntemeiate.
În argumentarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 282 din 20 februarie 2003 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a dispus restituirea în natură către pârâta H.P.A.E. a imobilului situat în Bucureşti, format din teren în suprafaţă de 408 mp, vila nr. 5 şi două garaje. În acest imobil, reclamantul are calitatea de chiriaş al vilei nr. 5 în baza contractului de închiriere nr. 2294/1999 cu termen de valabilitate până la data de 16 decembrie 2004.
Întrucât reclamantul este chiriaş şi nu are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a considerat, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, că nu are calitatea procesuală de a ataca în justiţie dispoziţia primarului de restituire în natură a imobilului, iar contestaţia sa este inadmisibilă.
Cum dispoziţia de restituire în natură a fost emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului sectorului 1 Bucureşti, care nu are nici o contribuţie la emiterea dispoziţiei atacate.
Excepţia lipsei de interes a contestaţiei a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a urmărit prin cererea promovată menţinerea drepturilor sale locative.
De asemenea, a fost respinsă excepţia netimbrării contestaţiei în raport de art. 51 din Legea nr. 10/2001 prin care se prevede că sunt scutite de plata taxei de timbru acţiunile introduse în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 570/A din 14 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă.
Drept urmare, a fost schimbată în parte sentinţa tribunalului în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a probat susţinerile din apel referitoare la suprafeţele de teren aferente vilei nr. 1 şi 5 componente ale imobilului în litigiu şi oricum aceste împrejurări nu au relevanţă în cauză, putând fi valorificate pe calea altor demersuri procedurale.
S-a apreciat ca fiind greşită soluţia instanţei de fond privind admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii deoarece în acest caz nu ar mai fi fost utilă analizarea şi soluţionarea celorlalte excepţii, aşa încât se impunea respingerea excepţiei de inadmisibilitate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Curtea a considerat că, în mod legal, au fost soluţionate celelalte excepţii invocate de pârâţi astfel că hotărârea instanţei de fond va fi păstrată.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul C.S.B. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recurentul, în dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat arată că este coproprietarul apartamentului nr. 4 situat în vila 5 a imobilului în litigiu şi a fost titularul contractului de închiriere al garajului situat pe terenul aferent vilei 1 ce compune acelaşi imobil astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe de altă parte, consideră că trebuia suspendată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la finalizarea dosarelor aflate pe rolul instanţelor prin care pârâta H.P.A.E. a cerut constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare. Nerespectarea art. 47 din Legea nr. 10/2001 de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 atrage nulitatea absolută a dispoziţiei emise de primar.
La data de 13 aprilie 2005, recurentul a expediat prin poştă o cerere de renunţare la recursul declarat pe care înţelege să-l retragă deoarece prin încheierea unui nou contract de închiriere cu nr. 2446 din 24 martie 2005 a fost revocată parţial dispoziţia nr. 828/2003 şi astfel s-a înlăturat încălcarea drepturilor sale.
Această declaraţie nefiind întocmită în formă autentică şi având în vedere că recurentul a lipsit la termenul de judecată a recursului, nu poate fi luată în consideraţie deoarece nu sunt întrunite cerinţele art. 267 C. proc. civ.
Pe fond, Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce se vor arăta.
Art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii".
În cauză, recurentul nu a dovedit cu nici un înscris că este proprietarul apartamentului nr. 4 din vila 1 a imobilului în litigiu, deşi s-a apărat în acest fel.
A depus la dosar doar contractul de închiriere pe care îl deţinea şi expira la data de 16 decembrie 2004, pe baza căruia instanţa, în mod judicios, a reţinut că nu are calitate procesuală activă de a ataca în justiţie dispoziţia nr. 828/2003 faţă de prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Critica referitoare la suspendarea procedurii administrative de către Comisia pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu putea fi analizată de instanţa de apel câtă vreme recurentul nu avea calitate procesuală în cauză.
Considerând nefondat motivul de recurs invocat de reclamantul C.S.B., Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S.B. împotriva deciziei nr. 570/A din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3396/2005. Civil → |
|---|
