ICCJ. Decizia nr. 3525/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3525
Dosar nr. 19513/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 decembrie 2003 reclamanta J.R.O.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună radierea înscrierii din C.F. nr. 4365 Timişoara, la poziţia „C" foaia de sarcini, privind dreptul la sultă al pârâtului, pentru suma de 8.047.500 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 7090 din 21 iulie 1995 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. nr. 40365 Timişoara, reclamanta fiind obligată la plata unei sulte în cuantum de 8.047.500 lei către pârât. Dreptul privind sulta a fost notat în cartea funduară, însă pârâtul nu a întreprins nici un act de executare, astfel încât conform art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin împlinirea termenului de trei ani.
La data de 18 februarie 2004 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara, pe cale de cerere reconvenţională, a solicitat să se constate că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita sulta la care a fost îndatorată prin sentinţa civilă nr. 7090 din 21 iunie 1975 a Judecătoriei Timişoara şi să se dispună rectificarea C.F. nr. 40365 Timişoara în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al statului asupra imobilului.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 3177 din 8 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus radierea înscrierii în Foaia „C" a imobilului evidenţiat în C.F. 40365 Timişoara cu nr.top 27164/XVI, respectiv a dreptului la sultă pentru suma de 8.047.500 lei în favoarea Statului Român, conform sentinţei civile nr. 7090/1995. A fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Soluţia judecătoriei a fost confirmată de Curtea de Apel Timişoara, care, prin Decizia civilă nr. 1767 din 8 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului şi Timişoara Primarul Municipiului Timişoara.
Împotriva hotărârilor date în cauză, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului şi Timişoara Primarul Municipiului Timişoara care au susţinut că instanţele au dat o interpretare greşită a prevederilor art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 şi, că recurenţii ar fi aflat de împrejurarea că reclamanta nu şi-a executat obligaţiile rezultate din sentinţa prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune odată cu promovarea prezentului proces.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 7090 din 21 iunie 1995 Judecătoria Timişoara a admis acţiunea promovată de reclamanta J.R.O.C. împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Consiliul Local al Municipiului şi s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. 40365 Timişoara nr.top 27164/XVI, compus din două camere, dependinţe şi cota de 20/903 mp teren. Imobilul a fost atribuit reclamantei, cu obligarea acesteia la plata de 8.047.500 lei, cu titlu de sultă către pârât.
Potrivit datelor aflate pe menţionata hotărâre (fila 4 dosar de fond), sentinţa a rămas definitivă la data de 28 noiembrie 1995, fiind investită cu formulă executorie.
În conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de trei ani, iar potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, iar în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.
Cum, în speţă, dreptul de a cere executarea silită a sultei în sumă de 8.047.500 lei, stabilită în procesul de ieşire din indiviziune, s-a născut la data de 28 noiembrie 1995, se constată că la data de 17 decembrie 2003, când reclamanta a introdus acţiunea de faţă în scopul radierii din cartea funduară a dreptului la plata sultei, termenul de trei ani stipulat de textul citat era de mult îndeplinit, astfel că dreptul părţilor, ca reprezentanţi ai Statului Român, de a cere executarea silită a acestei obligaţiuni este prescris.
Este de neprimit susţinerea recurenţilor în sensul că au aflat despre neexecutarea obligaţiei de plată a sultei numai odată cu promovarea prezentului proces, deoarece pârâtul-recurent Consiliul Local al Municipiului Timişoara a fost parte în litigiul prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra nemişcătorului şi a cunoscut că pentru cota sa parte ideală din bun, atribuit integral reclamantei, a primit o compensaţie bănească, cu titlu de sultă.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de pârâţi se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1767 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9206/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9187/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
