ICCJ. Decizia nr. 3528/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3528
Dosar nr. 2338/2005
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 21 iunie 2004 petentul D.I. în calitate de reclamant în dosarul nr. 12092/2003 al Judecătoriei Timişoara a solicitat investirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004 pronunţată în dosarul menţionat.
Prin încheierea din 30 iunie 2004 Judecătoria Timişoara a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004 pronunţată în dosarul nr.12096/2003.
Împotriva încheierii din 30 iunie 2004 au declarat apel în termenul legal apelanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 2631 din 24 noiembrie 2004 a respins ca inadmisibil apelul declarat în cauză.
Şi împotriva acestei decizii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au declarat recurs, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs hotărârea a fost criticată sub aspectul admisibilităţii căii de atac a apelului, susţinându-se în cauză că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3733 C. proc. civ.
De asemenea s-a mai susţinut în ceea ce priveşte motivarea instanţei în sensul că orice incident procedural care apare în faza de executare silită se soluţionează pe calea contestaţiei la executare în condiţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ. este greşită întrucât executarea nu face obiectul cauzei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Executarea silită este o fază a procesului civil, dar nu poate fi identificată cu activitatea propriu zisă de judecată, chiar dacă intervenţia instanţei este uneori necesară.
Executarea silită nu se caracterizează prin existenţa unei judecăţi propriu zise, materializată prin administrarea de dovezi ale existenţei dreptului urmărit a fi realizat şi la apărări, fiind în principiu, o fază ulterioară necunoaşterii judecătoreşti a dreptului care face obiectul acţiunii.
In faza de executare silită, părţile au deja un titlu executoriu, în cazul de faţă, o hotărâre judecătorească, la care s-a ajuns prin parcurgerea tuturor celorlalte faze procesuale.
Cererea pentru investirea cu formulă executorie nu poate fi aşadar inclusă nici în categoria cererilor cărora li se aplică procedura necontencioasă prevăzută în Codul de procedură civilă.
Pentru executarea silită, codul de procedură civilă are reglementări distincte, iar căile de atac aplicabile în această fază a procesului civil sunt prevăzute de legiuitor pentru fiecare act procesual adoptat prin dispoziţii de strictă interpretare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 3733 alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs şi numai de către creditor încheierile prin care se resping cererile de investire cu formulă executorie.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 3732 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 2631 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3551/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
