ICCJ. Decizia nr. 3506/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3506
Dosar nr. 19253/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2003 reclamanţii M.A. şi M.G. au chemat în judecată pârâţii B.C., B.C.L., B.M., B.G., M.B., Prefectura judeţului Bacău şi Consiliul Judeţean Bacău cerând constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 343/1982 emisă de Consiliul Popular Bacău, a deciziei nr. 159/1990 emisă de Prefectura judeţului Bacău şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1281 din 21 iunie 2002 de BNP Z.C.C. intervenit între părţi.
La termenul de judecată din 25 aprilie 2003 s-a învederat instanţei că a intervenit decesul pârâtei B.M. la data de 22 aprilie 2003, la dosar fiind depus şi certificatul de deces.
La acelaşi termen s-a depus întâmpinare de către Consiliul judeţean Bacău.
La termenul de judecată din 23 mai 2003, se consemnează în încheierea de şedinţă depunerea unei cereri reconvenţionale, fără alte elemente de identificare a acestuia, cerere care însă nu se regăseşte în dosarul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 7055 din octombrie 2003 Judecătoria Bacău admite acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii B.C., B.C.L., B.M., B.G., M.B., Prefectura judeţului Bacău şi Consiliul judeţean Bacău şi constată nulitatea absolută a actelor juridice mai sus arătate.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională.
Totodată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bacău şi s-a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă cât priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1281 din 21 iunie 2002 de BNP Z.C.C. şi s-au respins excepţiile referitoare la necompetenţa materială a judecătoriei, prescripţiei şi autorităţii lucrului judecat.
Prin Decizia civilă nr. 1105 din 8 iulie 2004 Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de pârâţii B.C., B.C.L., B.M., decedată, B.G. şi M.B. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii în contradictoriu cu apelanţii şi Consiliul judeţean Bacău.
Prin aceeaşi decizie a fost admisă cererea reconvenţională şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2451 din 4 iulie 2000 de BNP Ş.S.
Prin aceeaşi decizie s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii M.A. şi M.G. invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 4 mai 2005, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor şi un motiv de ordine publică, anume nelegalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond în contradictoriu cu o persoană decedată.
Analizând recursul, prin prisma motivului de ordine publică mai sus arătat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru ca o persoană fizică să aibă calitatea de parte într-un proces civil, adică pentru a putea dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii pe plan procesual aceasta trebuie să aibă folosinţa drepturilor civile.
De altminteri, capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă o transpunere pe plan procesual civil a capacităţii de folosinţă a drepturilor civile care este definită prin art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 ca fiind capacitatea de a dobândi drepturi şi obligaţii civile.
O asemenea capacitate, potrivit art. 7 alin. (1) din actul normativ menţionat începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
De altminteri, este logic ca numai persoana aflată în viaţă să poată avea calitatea de parte într-un proces, legea reglementând modalităţile în care aceasta îşi poate exercita drepturile procesuale civile.
Or, în speţă, rezultă că la data de 22 aprilie 2003, la judecata în primă instanţă, a decedat pârâta B.M., la dosarul cauzei fiind depus certificatul de deces (fila 59 dosar fond) caz în care aceasta nu mai putea avea în cauză calitatea de pârât şi cu atât mai mult nu se puteau pronunţa hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu aceasta.
Fără a face aplicarea dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., incidente în astfel de situaţii, instanţele au continuat judecata.
Aşa fiind, cum hotărârile au fost date de instanţele de fond în contradictoriu cu o persoană decedată, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile şi va trimite cauza la judecătorie pentru o nouă judecată.
Cu ocazia rejudecării, instanţa se va preocupa să stabilească, în raport de fiecare dintre capetele de cerere deduse judecăţii, care dintre părţile chemate în judecată are calitate procesuală activă şi, respectiv calitate procesuală pasivă, sens în care menţiunile din dispozitiv vor fi întocmite în mod clar şi neechivoc şi, totodată, va analiza şi celelalte critici formulate de reclamanţi prin recurs, ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.A. şi M.G. împotriva deciziei civile nr. 1105 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 7055 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Bacău şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 347/2005. Civil → |
|---|
