ICCJ. Decizia nr. 367/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 8 octombrie 2002 reclamantul T.A., în calitate de judecător la Tribunalul Botoșani, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată în cauză să fie obligat pârâtul să-i reducă impozitul pe retribuție cu cota de 40%, cu începere de la 1 august 2002 și în continuare, și să-i restituie sumele reținute nejustificat cu titlul arătat.
S-a arătat că prin Decretul nr. 602 din 28 iunie 2002 al Președintelui României, publicat în M. Of. nr. 489 din 9 iulie 2002, în calitatea menționată prin acțiune i-a fost conferită Diploma "Meritul Judiciar" clasa a II-a și ca atare beneficiază de o reducere a impozitului pe retribuție în procent de 40%, cu începere de la 1 august 2002 și în continuare, în conformitate cu prevederile art. 107,art. 108 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 republicată, de organizare judecătorească.
S-a depus la dosar Decretul nr. 602/2002 al Președintelui României privind conferirea Diplomei "Meritul Judiciar" clasa a II-a unor magistrați cu rezultate meritorii obținute în activitate, incluzând și pe reclamantul T.A., judecător în cadrul Tribunalului Botoșani, Curtea de Apel Suceava.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând ieșirea din vigoare la data de 1 ianuarie 2000 a dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, prin abrogarea expresă potrivit art. 86 pct. 5 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit (măsura amintită fiind apreciată de pârât ca definitivă în conformitate cu interpretarea oficială dată de legiuitor prin art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative).
Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 446 din 4 noiembrie 2002 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să-i recalculeze reclamantului impozitul pe salariu, începând cu data de 1 august 2002 și în continuare, potrivit dispoziților art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 republicată și să-i restituie acestuia sumele încasate nejustificat, reactualizate.
1. S-a reținut că prin Decretul nr. 602 din 28 iunie 2002 al Președintelui României, publicat în M. Of. nr. 489 din 9 iulie 2002 reclamantului T.A. i-a fost conferită Diploma "Meritul Judiciar" clasa a II-a (poziția 12 din cadrul Curții de Apel Suceava).
Potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 92/1992 s-au instituit ordinul și medalia "Meritul judiciar" care se conferă magistraților în activitate pentru vechime în magistratură, ca judecător sau procuror, având în vedere rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege și calificativul anual "foarte bine".
Art. 108 din același act normativ a instituit trei clase pentru Ordinul "Meritul judiciar" și 2 clase pentru Medalia "Meritul judiciar".
Prin art. 8 din O.U.G. nr. 179/1999 s-au reformulat categoriile de distincții amintite, fiind instituită una singură, Diploma "Meritul judiciar" cu cinci clase; ordonanța amintită a fost aprobată prin Legea nr. 118/2001 cu unele modificări, care nu se referă la problema examinată; de asemenea Legea nr. 92/1992 a mai suferit modificări prin O.U.G. nr. 20/2002 care, de asemenea, nu se referă la obiectul acțiunii de față.
2. în ceea ce privește efectele acordării acestei distincții potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate decorați cu ordinul sau medalia "Meritul Judiciar" beneficiază de o reducere a impozitului pe venit între 20% și 50%.
Prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate de guvern prin art. 86 pct. 5 din Ordonanța nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2002; această ordonanță a fost însă inițial abrogată în totalitate de către emitentul său iar în final respinsă de către Parlament prin Legea nr. 206 din 19 aprilie 2002, publicată în M. Of. nr. 275/2002.
Pârâtul a solicitat ca Ordonanța nr. 73/1999 să fie inclusă în câmpul de aplicare al art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform căruia "abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogarea anterior să se repună în vigoare actul inițial".
Tribunalul a hotărât în sens contrar interpretând soluția respingerii O.G. nr. 73/1999 de către Parlament ca având semnificația nerecunoașterii în ordinea juridică acestui act de abrogare cu consecința repunerii în vigoare a dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
3. Ca atare instanța a concluzionat că reclamantul beneficiază de avantajele bănești ce decurg acordarea diplomei "Meritul judiciar" clasa a II-a având ca temei legal dispozițiile legale precitate.
Recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 414 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
împotriva deciziei civile nr. 414 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, și a sentinței civile nr. 446 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992,art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.(în vigoare la data pronunțării hotărârilor judecătorești amintite), Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare.
Reiterându-se apărarea invocată de pârât s-a susținut că nu există argumente logico-juridice pentru a se înlătura măsura abrogării definitive a prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 dispusă din O.G. nr. 73/1999, soluția contrară adoptată de instanțe constituind o încălcare esențială a interpretării oficiale conținută în dispozițiile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare arătând că înțelege să invoce în apărare prevederile art. I pct. 18 din Legea nr. 189/2004 care completează art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 confirmând în totalitate interpretarea oficială dată în cauză de instanțele judecătorești privind repunerea în vigoare a prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
Recursul în anulare este nefondat.
Principiul legalității constituie garanția fundamentală împotriva abuzului și închide poarta arbitrariului așa încât normele de drept civil nu se pot extinde prin asemănare, ele fiind de strictă interpretare.
în speță instanțele au avut de rezolvat problema efectelor juridice, cu referire la caracterul definitiv al abrogării actului anterior, aparținând ordonanțelor de guvern care au fost ulterior respinse de către Parlament; titularul recursului în anulare, reiterând poziția procesuală adoptată de pârât, a solicitat aplicarea tale quale a dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2003 cu motivarea că în cuprinsul acestuia nu se fac diferențieri sub aspectul arătat anterior între lege și ordonanță pe de o parte respectiv între ordonanță aprobată cu completări și modificări ori respinsă de către parlament pe de altă parte; Instanțele, folosind interpretarea gramaticală, au explicat conținutul normei juridice amintite în sens contrar, cu consecința repunerii în vigoare a dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 și admiterii acțiunii.
Interpretarea dată de instanțe dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2003 este corectă din punct de vedere logico-juridic fiind confirmată ulterior de interpretarea oficială autentică dată aceluiași text de către legiuitor prin art. I pct. 18 din Legea nr. 189 din 20 mai 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000, publicată în M. Of. partea I nr. 463 din 24 mai 2004.
în redactarea actuală textul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2003 are următorul conținut: "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ a caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare ce au fost respinse prin lege de către Parlament".
Este de principiu că interpretarea ce provine de la însuși organul de stat care a edictat actul normativ supus interpretării are caracter oficial, autentic fiind obligatorie și retroactivă, prin ipoteză actului normativ interpretativ face parte din actul normativ interpretat de la data intrării lui în vigoare care este anterior.
în speță efectele retroactive ale interpretării oficiale autentice amintite premerg datei de 1 august 2002 fără a mai fi necesară examinarea motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul recursului în anulare cu privire la acțiunea civilă dedusă judecății de față.
Ca atare recursul în anulare a fost respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 380/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 375/2005. Civil → |
---|