ICCJ. Decizia nr. 371/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Covasna sub dosar nr. 3118 din 4 noiembrie 2002, reclamanta C.E., încadrată în muncă în calitate de grefier dactilograf la Judecătoria Tg.Secuiesc, a chemat în judecată pârâții Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, solicitând instanței să oblige cei doi pârâți la restituirea, ca plată nedatorată, sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7 % din veniturile lunare brute de natură salarială ale reclamantei pe perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale de la data reținerii acestor sume și până la momentul achitării integrale a acestora.
Prin încheierea din ședința publică de la 22 noiembrie 2002, la solicitarea pârâtului Ministerul Justiției s-a admis în principiu cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București; în același mod s-a procedat prin încheierea din ședința publică de la 6 decembrie 2002 și cu privire la cererea de chemare în garanție subsecventă privind C.N.A.S. București, formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Tribunalul Covasna prin sentința civilă nr. 1596 din 20 decembrie 2002, dosar nr. 3118/2002, a admis acțiunea precum și cererea primă de chemare în garanție, obligând pârâții și chematul în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să plătească reclamantei suma de 4.183.085 lei, cu titlu de plată nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000 din 29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a cotei de 7 % din salariu și până la plată; s-a respins cererea de chemare în garanție subsecventă privind C.N.A.S.
Soluția a rămas irevocabilă, urmare respingerii recursurilor declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin decizia civilă nr. 402/R din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, dosar nr. 478/R/2003.
împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, invocându-se soluționarea greșită a cauzei pe fond urmare încălcării esențiale a legii, corespunzător cazului prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată.
Din oficiu, pe cale de excepție, s-a invocat încălcarea de către prima instanță a obligației imperative prevăzută de art. 17 alin. (12) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 modificată privind consemnarea în hotărâre a opiniei separate a magistraților consultanți, omisiune esențială ce atrage nulitatea hotărârilor potrivit art. 261,art. 105 alin. (2), art. 106 și art. 108 alin. (1) C. proc. civ.
Excepția este întemeiată.
în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 92/1992 de organizare judecătorească, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002 publicată în M. Of., partea I nr. 151 din 28 februarie 2002 - cauza a fost judecată în primă instanță de către un complet format din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți. Potrivit alin. (12) teza a II-a a aceluiași articol "opiniile separate ale magistraților consultanți sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre".
în cauză, după deliberare s-a întocmit potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ. dispozitivul sentinței semnat de către judecători, prin care s-a admis acțiunea precum și cererea de chemare în garanție, fiind obligați la plată pârâții (Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției) precum și chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.; în continuare se află procesul-verbal semnat de cei doi magistrați consultanți cu opinia comună, separată, de a fi obligați la plată doar cei doi pârâți. Ca atare, instanța trebuia să se conformeze obligației imperative prevăzute de art. 17 alin. (12) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 modificată, ce impunea corelativ și aplicarea dispozițiilor art. 258 alin. (2) C. proc. civ. și art. 261 pct. 6 C. proc. civ.
înlăturarea acestor norme de procedură adoptate pentru apărarea unui interes de ordine publică, întrucât se referă la publicitatea dispozitivului și a hotărârii, atrage nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1596/2002 și deciziei civile nr. 402/R din 28 martie 2003 potrivit art. 105 alin. (2), art. 106 și art. 108 alin. (1) C. proc. civ.
în consecință, în baza art. 3303,art. 312 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ. recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate anterior și s-a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Covasna.
| ← ICCJ. Decizia nr. 375/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 381/2005. Civil → |
|---|
