ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 30 mai 2003 la Tribunalul Dolj, reclamanții reclamanți B.A. și A.B. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție solicitând ca pârâții să fie obligați să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale aferente perioadei 1 mai - 31 octombrie 2000.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că, pentru perioada mai - octombrie 2000, valoarea de referință sectorială nu a fost corect stabilită și din această cauză le-au fost achitate drepturi bănești mai mici decât cele care li se cuveneau legal pentru munca depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă și conflicte de muncă, prin sentința nr. 1180 din 25 august 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale restante, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit reclamanților pe perioada iunie - octombrie 2000, calculat cu aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/1999, Legea nr. 50/1996 și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000 și salariul efectiv primit de reclamanți.
în considerentele sentinței tribunalul a arătat, în esență, că pârâții au calculat greșit drepturile salariale cuvenite reclamanților deoarece, în perioada mai - octombrie 2000, trebuia ca salarizarea personalului din organele autorității judecătorești să se facă potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/1999, în raport cu valoarea de referință sectorială în cuantum de 1.140.800 lei și nu de 685.872 lei așa cum, în mod greșit s-a procedat.
Cu privire la drepturile salariale aferente lunii mai 2000 s-a motivat că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, prin decizia nr. 3774 din 7 noiembrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți, menținând argumentarea dezvoltată de instanța de fond.
împotriva ambelor hotărâri judecătorești menționate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat, la 4 august 2004, recurs în anulare solicitând casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Recursul în anulare a fost motivat arătându-se că pârâții se află în imposibilitate de a efectua plata diferenței de indemnizație pentru perioada 1 iunie - 31 octombrie 2000, întrucât O.G. nr. 83/2000 de modificare a Legii de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești s-a aplicat începând cu data de 1 noiembrie 2000.
Recursul în anulare nu este admisibil.
Prin O.U.G. nr. 58/2003 publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003, care s-a aplicat la 60 zile de la data publicării, dispozițiile art. 330 - 3304 C. proc. civ., care reglementau recursul în anulare, au fost abrogate.
Ca atare hotărârile judecătorești care au devenit irevocabile ulterior datei de 28 august 2003 nu mai sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs în anulare.
Sentința civilă nr. 1180 din 25 august 2003 a Tribunalului Dolj a devenit irevocabilă la 7 noiembrie 2003 când Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți.
în raport cu data la care a devenit irevocabilă hotărârea atacată cu recurs în anulare, această cale de atac este inadmisibilă, astfel că a fost respinsă, ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 416/2005. Civil → |
|---|
