ICCJ. Decizia nr. 3919/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 310/F din 22 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6574/2003, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de I.V. împotriva deciziei civile nr. 809 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău.
Având în vedere dispozițiile art. 308 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării, instanța supremă a constatat că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2004, I.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 310/F din 22 aprilie 2004.
întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a arătat că la termenul din 22 aprilie 2004, când s-a judecat recursul, a fost împiedicat să își formuleze apărările, deoarece nu a fost citat în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., președintele instanței va fixa termen de judecată și va dispune citarea părților. Or, acest fapt nu s-a întâmplat, iar la data de 22 aprilie 2004 nu erau în vigoare dispozițiile privind judecarea recursului fără citarea părților.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 invocat, pot fi atacate pe calea contestației în anulare hotărârile irevocabile atunci când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale, ori când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privind competența.
Există, totuși, situații în care hotărârile irevocabile nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare, și anume, atunci când, prin dispoziția expresă a legii, hotărârea pronunțată de instanță nu este supusă nici unei căi de atac.
în cauză, o asemenea excepție operează deoarece, potrivit art. 308 alin. (4) din O.U.G. nr. 58/2003, în vigoare la data la care instanța supremă s-a pronunțat, decizia prin care recursul a fost anulat sau respins în urma verificării admisibilității în principiu nu este supusă nici unei căi de atac.
Decizia atacată a fost pronunțată în cadrul procedurii de verificare a admisibilității în principiu a recursului declarat, procedură reglementată la acea dată prin dispozițiile art. 308 C. proc. civ. Constatând că motivele invocate nu permit încadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul nu este admisibil în principiu, hotărând în consecință.
Prin urmare, față de împrejurarea că decizia pronunțată, conform legii în vigoare la acea dată, nu era supusă controlului judiciar, exercitat prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac, contestația în anulare este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3910/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3904/2005. Civil → |
|---|
