ICCJ. Decizia nr. 423/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 179 din 5 februarie 2002 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC P. 94 SRL; a respins cererea formulată de reclamanta S.I.N.V. Rotterdam prin mandatar autorizat SC R. S.A., în contradictoriu cu pârâtele SC P. 94SRL și O.S.I.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în raport de art. 48 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 care prevede că termenul în care poate fi cerută anularea mărcii pentru motivele prevăzute de art. 48 alin. (1) lit. a), b), d), din lege, este de 5 ani de la data înregistrării mărcii, acțiunea reclamantei este prescrisă. Că temeiul de prescripție de 5 ani s-a împlinit la data de 27 mai 2001 (data depozitului pârâtei), iar reclamanta a introdus acțiunea la 30 mai 2001.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 28 februarie 2003, a admis apelul formulat de apelanta S.I.N.V. Rotterdam prin reprezentantul SC R. S.A., împotriva sentinței civile nr. 179 din 5 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București; a schimbat sentința criticată și pe cale de consecință: a anulat acțiunea formulată de reclamanta S.I.N.V. Rotterdam prin reprezentantul SC R. S.A. împotriva pârâtelor SC P. 94 SRL și O.S.I.M., pentru lipsa calității procesuale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut SC R. S.A. nu are mandat de reprezentare în proces pentru reclamanta S.I.N.V. Rotterdam, ci are mandat de reprezentare pentru o altă societate, respectiv pentru S.I.N.V. Că lipsa identității dintre denumirea societății comerciale care a dat procura (S.I.) și denumirea societății comerciale care a formulat acțiunea (S.I.N.V. Rotterdam) atrage sancțiunea lipsei calității procesuale de reprezentant a SC R. SA în raport de reclamanta S.I.N.V. Rotterdam.
împotriva deciziei civile mai sus criticată a formulat recurs reclamanta S.I.N.V. Rotterdam prin SC R.S.A., criticând-o ca fiind nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7, 9, 10 pentru următoarele considerente:
- Instanța de apel a încălcat prevederile art. 161 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că în momentul în care a constatat că SC R. SA și persoanele fizice indicate în cuprinsul procurii nu fac dovada calității de mandatar, trebuia să acorde termen pentru acoperirea pretinselor lipsuri, și nu să anuleze cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
- Din probele existente la dosarul cauzei, instanța de apel trebuia să rețină faptul că în cauză este vorba de una și aceeași persoană juridică și nu să ajungă la concluzia greșită în sensul că în speță este vorba de două persoane juridice, din care una este titulara acțiunii și alta a dat mandatul.
- Hotărârea pronunțată de instanța de apel este contradictorie, de vreme ce, a reținut că "existența a două persoane juridice diferite nu a fost dovedită în mod direct..." ar fi trebuit ca în conformitate cu art. 1169 C. civ., să ordone administrarea de probe lămuritoare în cauză și nu să anuleze cererea pentru lipsa calității procesuale a reclamantei.
- Instanța a încălcat dispozițiile principiului non reformatio in peius atunci când a admis excepția pârâtei SC P. 94 SRL și ca efect al acesteia a admis apelul.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ. când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.
în speță, instanța de apel a acordat mai multe termene pentru ca reclamanta S.I.N.V. Rotterdam să depună înscrisuri pentru combaterea excepției, lipsei calității de reprezentant a SC R. SA, invocată de pârâta SC P. 94 SRL, însă reclamanta nu a putut să facă dovada contrară.
Instanța de apel în mod judicios a reținut faptul că în speță nu există identitate între denumirea societății comerciale care a dat procura (S.I.N.V.) și denumirea societății comerciale care a formulat acțiunea (S.I.N.V. Rotterdam), bazându-se pe următoarele aspecte: din actele existente la dosar rezultă identitate doar cu privire la sediul dintre S.I.N.V. și S.I.N.V. Rotterdam, aspect nesemnificativ pentru a se prezuma că este vorba de o singură societate, denumită în cele două moduri; există numărul de înmatriculare (27178367) în registrul comerțului pentru S.I.N.V., însă din nici un act nu rezultă că și S.I.N.V. Rotterdam are același număr de înmatriculare; denumirea societății pentru care s-a făcut extrasul din Registrul comerțului din Rotterdam este "S.I.N.V." și nu "S.I.N.V. Rotterdam", cum se numește în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Faptul că S.I.N.V. Rotterdam și S.I.N.V. sunt entități distincte rezultă și din mențiunile privitoare la titularul mărcii, a se vedea extras O.M.P.I., fila 10 dosar fond, unde "titulara" este desemnată prima societate, care este alta decât cea care a dat mandatul.
Principiul non informatio in peius este limitat la regimul legal specific al excepțiilor procesuale absolute și de efectele nulităților absolute ale actelor de procedură.
în speță, reținerea de către instanța de apel a lipsei calității de reprezentant al SC R. SA în raport cu reclamanta S.I.N.V. Rotterdam, a atras aplicarea dispozițiilor art. 298 C. proc. civ. și art. 161 C. proc. civ. în același context, în mod corespunzător au fost respectate și dispozițiile art. 296 teza a II-a C. proc. civ.
Prin admiterea apelului și anularea acțiunii, reclamantei i s-a creat în faza de apel o situație mai favorabilă deoarece excepția lipsei calității de reprezentant nu afectează fondul litigiului, reclamanta personal sau prin mandatar cu procură valabilă poate introduce oricând o nouă cerere, în vreme ce prin respingerea acțiunii pe temeiul prescripției extinctive înseamnă excluderea oricărui alt demers ce s-ar face în vederea anulării înregistrării mărcii, pârâtei SC P. 94 SRL.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte a reținut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9, 10 C. proc. civ., și în consecință recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Civil → |
|---|
